În data de 20.09.2017, la sediul Guvernului a avut loc o întâlnire de lucru între reprezentanții guvernului și cei ai confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național. Din partea Guvernului au participat: Marcel Ciolacu – Viceprim – Ministru, Lia-Olguța Vasilescu – Ministrul Muncii și al Justiției Sociale, Tudorel Toader – Ministrul Justiției, Ionuț Mișa – Ministrul Finanțelor Publice, Gabriel Petrea – Ministrul Consultării Publice și Dialogului Social și Florian Bodog – Ministrul Sănătății.
Tema prinicipală a discuției a fost transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat.
Reprezentanții confederațiilor sindicale au cerut reprezentanților guvernului să precizeze care sunt motivele și beneficiile unei astfel de decizii, așa cum le văd aceștia.
Ministrul Finanțelor Publice a precizat că ” valoarea contribuțiilor sociale la nivel de angajat va crește de 2,9 ori de la 1 ianuarie, această măsură va însemna o pensie mai mare, pentru că va crește salariul brut, prin această măsură va crește netul angajatului, de exemplu la Învățământ cu 4,5%, aduce o colectare mai bună, având în vedere că angajatul poate solicita oricând angajatorului să dovedească plata”. Ministrul Muncii a adăugat că unul din motive ar fi acela că ”multe firme din mediul privat nu plătesc contribuții”. Reprezentanții sindicatelor au solicitat reprezentanților Guvernului să explice în ce mod această măsură conduce la creșterea valorii punctului de pensie, având în vedere că mecanismul actual din lege nu conduce la această concluzie. Ministrul Muncii a precizat că ”una din modificările legii pensiilor vizează și mecanismul de calcul al pensiei care va fi diferit față de cel actual”, fără a preciza cum arată noua formulă de calcul a pensiei. Dacă pentru salariații ce câștigă la nivelul salariului minim și cei din sectorul public modul de transfer al contribuțiilor este relativ clar, pentru că este la îndemâna guvernului, pentru sectorul privat, reprezentanții Guvernului au precizat că ”au în vedere o normă tranzitorie ce va prevede că salariul brut al angajatului va include contribuțiile angajatorului astfel încât să nu fie afectat salariul net”. Nu a fost prezentat nimic concret în ceea ce privește această normă tranzitorie. Ministrul Justiției a precizat că din punctul dânsului de vedere o astfel de prevedere nu ar fi o problemă dacă, ” nu creează o sarcină fiscală disproporționată pentru angajator și dacă o astfel de măsură nu-i diminuează patrimoniul. Dacă nu se crează ingerință în patrimoniul angajatorului și nu se afectează contractul existent între părți, atunci nu ar trebui să fie o problemă”..
În ceea ce privește condițiile de muncă și cele patru fonduri speciale viceprim-ministrul Marcel Ciolacu a precizat că” cele patru fonduri speciale vor rămâne (fondul de șomaj, fondul de garantare a creanțelor salariale, fondul de risc pentru accidente de muncă și fondul pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale), precum și contribuțiile aferente, acestea vor fi datorate și plătite de către angajator,
cotele suplimentare pentru condiții speciale și deosebite vor fi transferate și ele salariatului, respectiv pentru condiții normale – cota de contribuții (pensii și sănătate) va fi de 35%, pentru condiții deosebite – 39% iar pentru condiții speciale – 43%.”. S-a precizat de asemenea faptul că acest transfer de contribuții a fost avut în vedere la construcția sistemului de salarizare din sectorul public, dacă această măsură (cea a transferului de contribuții) nu se pune în practică, impactul legii salarizării va fi de 63 mld lei până în 2022.
În sprijinul confederațiiilor sindicale naționale a venit acum și Gabriele Bischoff, președinta Grupului lucrătorilor, din cadrul Comitetului Economic și Social European. În adresa sa către organismele europene, către președintele României, guvernului și președinților camerelor reunite ale Parlamentului României se precizează că ” planul Guvernului României de a transfera exclusiv în sarcina angajaților responsabilitatea pentru plata contribuțiilor sociale nu respectă convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii și nici Tratatele și regulamentele europene. Solidaritatea și responsabilitatea socială trebuie să fie asumate în mod echilibrat și împărtășite între angajați și angajatori, după cum se arată la nivel european și la nivel internațional. Din cele 119 de țări cu un sistem de protecție socială stabilit și monitorizat, niciuna nu a alocat în întregime această sarcină exclusiv angajaților.”
Angella Dumitrașcu