Mai multe ong-uri au lansat o petiţie prin care se cere stoparea inechităţilor, sprijinul parlamenta-rilor şi a noului ministru al Muncii, Olguţa Vasilescu prin care, se cere retragerea acelui ordin şi anularea lui, într-un timp cât mai scurt, pentru ca el să nu intre în vigoare. Peste 6000 de cetăţeni au semnat şi o petiţie în acest sens şi se speră la un răspuns favorabil. Acum, sarcina cea mai grea îi revine guvernului Grindeanu, care, iată, trebuie să îndrepte deciziile miniştilor tehnocraţi, care erau probabil mai mult interesaţi de cum să facă economie la buget, pentru achiziţiile militare făcute pe ultima sută de metri, de milione de euro. Şi cum puteau s-o facă??? Decât să taie de pe la ministere… de la sănătate, ocrotire socială, din indemnizaţii, din salarii, de la persoanele cu dizabilităţi şi aparţinătorii acestora, etc. Pentru ei şi nu pentru poporul român şi a fost luată pentru a limita bugetul de cheltuieli. Este tipic românesc, ca într-o situaţie de criză să sacrifici categoriile defavorizate, în timp ce în statele U.E, dar şi de pe alte continente se intensifică măsurile destinate celor aflaţi în situaţii vulnerabile.

Ordinul 1306/1883/17 noiembrie 2016 este pe cale să declanşeze o adevărată tragedie în rândul persoanelor cu dizabilităţi şi în special în rândul copiilor, dacă actualul ministru al Muncii nu îl va anula în cel mai scurt timp. Mii de copii cu sindromul Down, cu autism, bătrânii din centrele de ocrotire şi care sunt ajutaţi de diferite ong-uri sunt afectaţi şi ceea ce se petrece în sistemul de asistenţă socială, este o catastrofă cauzată de foştii miniştri, al Muncii (n.r. Dragos Pîslaru) şi al Sănătăţii (Vlad Voiculescu). Copiii vor beneficia de încadrare în grade de handicap după alte criterii, iar ordinul urmează să intre în vigoare din 1 martie a.c.

Dacă până în prezent ei erau încadraţi la „handicap grav” benefiicind de însoţitor, de la începutul lunii martie, aceştia vor fi încadraţi la „handicap accentuat” şi vor pierde dreptul de a beneficia de un asistent personal. Dacă până acum nivelul pragului de IQ era de 50, de la 1 martie doar copiii cu un IQ sub 35 vor fi încadraţi la handicap grav. Umilinţa cea mai mare pentru aparţinători reprezintă întocmirea acelui dosar, care trebuie dus la comisie şi care scoate din buzunarul aparţinătorilor aproximativ 1000 de lei pentru că, acum, se mai introduc şi alte acte obligatorii, care trebuie obţinute de pe la diferite clinici. De la un psiholog clinician, de la alţi specialişti care să confirme că boala este agravată şi a cauzat şi alte afecţiuni care produce deficienţe fizice sau psihice, etc. Totul implică timp, nervi şi alte cheltuieli neprevăzute, pentru că, la noi, de multe ori, părinţii sunt puşi în faţa faptului împlinit de a mai „cotiza” pentru obţinerea actelor necesare, iar birocraţia şi corupţia din sistemul sanitar şi cel de ocrotire, în speţă acolo unde funcţionează comisiile, nu pot fi stopate nici cu cele mai drastice legi. S-a ajuns ca un astfel de dosar să conţină şi până la 25 de file, cu diagnostice, cu fişe completate cu denumiri care mai de care mai pompoase, cu estimarea calificatorului limitelor de activitate şi a activităţilor de participare, etc. De multe ori, nici medicii psihologi, nici profesorii intineranţi, logopezii şi kinetoterapeuţii nu au înţeles nici ei, de ce este nevoie de un asemenea dosar stufos.

Nici beneficiarii din centrele de ocrotire, în special a bătrânilor, a persoanelor cu dizabilităţi, nu vor mai fi încadraţi, în aceleaşi criterii, costurile vor creşte şi povara va cădea tot pe comunităţile locale, care trebuie să plătească cheltuielile curente cu un astfel de beneficiar care ajung undeva la 900 de lei, lunar. Iar în cazul în care, un beneficiar nu are aparţinători, administraţiile locale trebuie să le achite, ceea ce implică alocări suplimentare de la bugetul local. Ong-urile care prestau serviciile sociale şi medicale la domiciliu vor fi nevoite, din păcate să renunţe la unii beneficiari, pentru că, nu vor face faţă cu cheltuielile cauzate pentru fiecare caz în parte, care trebuia ajutat, în speţă: materiale sanitare, de protecţie, pampersi, sprijin în gospodărie, etc.

„Personal consider că ceea ce au făcut vechii guvernanţi este o măsură inumană, având în vedere că asistenţii personali au beneficiat de aceste drepturi, neavând o altă alternativă şi s-au ocupat de copii 24/24 ore. Pot spune din propria experienţă că nu este uşor să ai un copil sau un aparţinător cu deficienţă. Eliminarea asistenţilor personali, va duce inevitabil la afectarea în primul rând a beneficiarilor şi familiilor acestora, dar şi la o povară care va cădea asupra comunităţii”, a ţinut să ne declare prof. psiholog, Loredana Pinko. Iar răspunsul a venit prompt din partea actualului ministru al Sănătăţii, Florian Bodog, care a precizat că „voi vorbi cu doamna ministru Olguţa Vasilescu şi vom găsi o soluţie. Cunosc bine situaţia celor cu dizabilităţi, cred că a fost o eroare, care va fi rezolvată”.       Angella Dumitraşcu