Cartea de faţă nu este o operă de artă, ea cuprinde mai degrabă trăirile autorului şi are darul de a evidenţia cititorului modul în care s-a construit un sistem de valori de-a lungul vremii. Revelatoare prin efect, cartea se doreşte o invitaţie la analiză, la manifestarea frumosului din oameni şi la trăiri constructive. Îmi este greu să vorbesc despre aceste Gânduri pentru că ele, deşi narează episoade ale vieţii sau se materializează ca analize ale unor perioade mai mult sau mai puţin îndepărtate, trecând cititorul prin diverse stări de spirit, ele sunt un rezultat prozaic al modului în care autorul a privit în jurul său.

            „Dragă cititorule, dacă ai ajuns până în punctul ăsta şi nu ai aruncat scârbit cartea înapoi pe raftul librăriei, dacă nu te-ai uitat de cel puţin trei ori la preţ şi dacă ai zâmbit de cel puţin două ori, înseamnă că tu eşti cititorul ales. Da! Înseamnă că ţie ţi se adresează pentru că eşti destupat la minte şi cu toate ţiglele pe acoperiş. Asta înseamnă că aştepţi să-ţi zic mai multe despre prefaţatorii Dumnezei. Indiferent că eşti în librăria de la Lehliu-Gară, la Botoşani, la Deva sau la Cluj îţi propun un mic exerciţiu. Ridică-ţi ochii din cartea asta şi priveşte în jur multitudinea de cărţi de la secţiunea literatură sau poezie. Nu trebuie să le deschizi, ci doar să mă crezi pe cuvânt. 80% dintre ele au prefeţe scrise de demiurgi. ~ştia sunt cei care îşi dispreţuiesc cititorii şi se cred depozitarii Adevărului ultim şi absolut. Ei ne explică cum stă treaba cu literatura, cu scrisul. Ce a vrut autorul să zică prin nu ştiu ce cuvânt sau semn de punctuaţie. Ei ne învaţă pe noi, bieţi imbecili bipezi că în spatele unui vers stau pitite înţelesuri tainice pe care numai cei avizaţi le pot descifra corect. Tu, nu faci parte, desigur, dintre cei aleşi, pentru că altminteri, te-ar lăsa naibii pe tine să le descoperi. Dar n-ai cum! Pentru că eşti un prostovan şi un dobitoc neinstruit. Dar, uite, că acum eşti mai puţin dobitoc pentru că s-a pogorât din Ceruri prefaţatorul ca să-ţi deschidă ţie tărtăcuţa. De cele mai multe ori, textele astea sunt atât de ridicole încât, sunt publicate numai prin concesia autorului. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, un poet extrem de talentat a fost „beneficiarul” unui astfel de text. Când l-am întrebat de ce-l publică mi-a răspuns jenat „Ce naiba să fac? Ar fi penibil să nu-l public după ce eu l-am rugat să îl scrie. Oricum, nici naiba nu citeşte prefeţele. Lasă că poate trece neobservat”. Cătălin Tibori

            „Şi celor care-i reproşează lui Dan Terteci că e „mitic”, fapt receptat cu umor şi bun-simţ, calităţi ce se completează la oamenii de spirit, înscriind „Sunt MITIC” pe un tricou, le reamintesc că foarte mulţi ardeleni, mai ales miniştri, în ultimii 26 de ani s-au… miticizat grav la Bucureşti, ajungând prin puşcării. Dar, dincolo de glumă, pe Dan Terteci îl aşez alături de primul regăţean – asta, în limbajul funciar ardelenesc care dă… etnie românilor de peste munţi – intrat în inima mea, chiar suferindă de dragul unor oameni ca Oamenii, despre inginerul Viorel Dănilă de pe Râu-Mare vorbesc, care şi-a lăsat familia în Bucureşti şi a devenit locuitor al Paradisului Retezat, îngropat alături de Barajul său!

            Iar Gândurile lui Dan Terteci, din aceste pagini, nu vă vor developa un sistem filozofic, ci doar iubire de Oameni şi Viaţă! Şi, nu, şi, nu e puţin lucru să fii contemporanul unora care-şi iubesc semenii! Unora tot mai puţini!…” Nicolae Stanciu

            „Cartea de faţă se vrea acea fereastră şi acea clipă în care să fim noi cu noi, acel moment în care să ne oprim şi să ne tragem sufletul fremătând a aer proaspăt şi miros de iarbă cosită.

            Ne aduce gândurile unui om, bărci suple pe râul vieţii, gânduri pe care citindu-le, revelăm că sunt şi ale noastre, ale tuturor. E o carte pe care o iei seara cu tine în dormitor, o deschizi, citeşti şi vibrezi”.Alina Buciu