Premierul polonez Donald Tusk a declarat recent că ţara sa se va axa mai mult pe cărbune şi gaze de şist, în detrimentul energiei regenerabile.

„Independenţa energetică necesită nu doar diversifica resurselor, ci şi valorificarea celor domestice la maximum”, a precizat liderul Guvernului de la Varşovia. „Tocmai de aceea am decis ca sursele de energie regenerabilă, un supliment mecesar pentru ţara noastră, să fie limitate cât mai mult posibil. Cărbunele şi gazele de şist reprezintă cheia dezvoltării noastre. Pe aceste două sectoare se bazează viitorul energetic al Poloniei”, a adăugat premierul polonez.

În prezent, aproape 90% din energia electrică din Polonia este produsă pe bază de cărbune, iar termocentrala pe baza de lignit de la Belchatow este instalaţia care emite cea mai mare cantitate de CO2 din Europa. Potrivit estimarilor autorităţilor de la Varşovia rezervele de cărbune sunt suficiente pentru a acoperi necesităţile ţării timp de 150 de ani.

De asemenea, Polonia a demarat recent exploatarea, deocamdată cu caracter experimental, a gazelor de şist, însă Guvernul polonez intenţionează să investească 12,5 miliarde de euro până în 2020 pentru a exploata zăcămintele de gaze de şist.

Această ţară cu 38 de milioane de locuitori consumă în prezent 14 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, dintre care două treimi sunt importate din Rusia.

În plus, multe firme de utilităţi au dat năvală în Polonia pentru a construi infrastructura necesară energiilor verzi, însă ele au început să vândă aceste instalaţii, în special ferme eoliene, către companiile deţinute de stat.

În iunie, DONG Energy Wind Power AS a vândut turbinele de vânt societăţii PGE Polska Grupa Energetyczna SA, pentru 212 milioane de dolari.

În vremea asta, la noi se închid minele şi proliferează câmpurile eoliene sau solare care ne încarcă facturile la energie, iar banii merg la firme străine. Gazul îl cumpărăm de la ruşi la preţuri exorbitante, iar noi facem demonstraţii împotriva Chevron. Dacă cineva crede că polonzii sunt proşti, se înşeală amarnic dovadă fiind faptul că economia lor a trecut uşor prin criză, iar ţara prosperă. Ne luăm după câţiva lăţoşi care, pe bani grei, plătiţi de afară, fac pe ecologiştii cu rucsacul în spate.

Aurul de la Roşia Montană nu îl exploatăm, gaze de şist nu exploatăm, combinatele petrochimice le închidem, ba chiar şi la construcţia drumurilor trebuie să le cerem voie. După cum se ştie, chiar drumul spre Herculane a fost stopat în urma unor acţiuni de acest fel, pe motiv că ursul nu are pe unde să traverseze când îi vine pofta de sex. Periodic nişte păcălici pun câteva corturi la Cheile Buţii, iar noi, în loc să le dăm nişte picioare în cur, ne uităm în gur lor. Am ajuns fraierii Europei care tremurăm în faţa tuturor. Polonezilor li se rupe, ungurilor de asemenea, bulgarilor la fel, numai noi aşteptăm cu gura căscată aprobările unora sau altora care vin sau nu, după interesele lor.

A.V.