De mai bine de câţiva ani, acest fenomen, borduriada, se bucură de un mare avânt.  Marea borduriadă  a reînceput şi la Uricani, chiar în zonele în care s-au mai făcut astfel de lucrări, primele începând de prin anul 2007 cu angajaţii primăriei şi  mai apoi cu a unei firme de casă, care lucra cu oamenii primăriei şi cu unii pensionari, ce ne-au şi bruscat la acea vreme, când semnalam acest lucru.  Şi pentru a duce borduriada pe noi culmi, la Uricani acestea au fost vopsite în alb şi roşu, pentru ca să-i dea o notă de unicitate urbei conduse de Buhăescu. Chiar dacă s-au obţinut banii pentru reabilitare pe fonduri europene, erau aceste lucrări chiar indispensabile infrastructurii oraşului? Şi cum nimeni nu ştie ce conţine din punct de vedere tehnic proiectul aprobat de cei de la ADR Vest,  din cele aflate pe teren, se pare că  bordurile ce urmează a fi înlocuite ar  fi trebuit să fie din granit şi nu din beton. Acest lucru îl vor face experţii în construcţii care supervizează lucrările, deoarece să te joci cu banii europeni, este puşcărie curată. Borduriada se execută cu firma clientelară, abonată la banii publici şi europeni, DRUPO.

Bordurile puse  în perioada anilor  2007-2010 sunt acum înlocuite cu unele mult mai proaste din punct de vedere al calităţii. Scoase cu pikamerul, bordurile vechi au ajuns fie la cimitir la oamenii de casă ai primarului, ori pe alte străzi adiacente celor două bulevarde principale, unde sunt înlocuite cele deteriorate. Sunt voci din oraş care spun că unele borduri au ajuns şi pe la porţile unor momârlani. Populaţia din zona în care a început marea borduriadă este nemulţumită că se distruge spaţiul verde, ce este devastat acum pe bani europeni şi devenit depozit de borduri, firma care execută lucrările găsind de cuviinţă să-l folosească după bunul plac. Populaţia este nedumerită de faptul că se refac lucrări ce nu erau necesare. Este o nouă metodă de spoliere a banilor, pentru că  bordurile înlocuite erau impecabile. Urmează apoi înlocuirea pavelelor de pe principalele bulevarde ale oraşului şi reasfaltarea străzilor. Poate că reabilitarea celor două poduri era necesară, având în vedere vechimea acestora. Reasfaltarea străzilor care nu necesită reasfaltare, înlocuirea pavelelor cu altele noi, peisagistică prin montarea unor foişoare ce nu-şi găsesc rostul şi alte proiecte aberanate,  sunt printre priorităţile primarului uricănean. Aflat la cel de-al treilea mandat,  politica pentru acesta nu mai are principii, prioritare devenind interesele personale şi deplasările tot mai dese în străinătate, ca şi cea din America, sub pretextul unor delegaţii constructive şi benefice oraşului, fără a prezenta mai apoi rapoarte în Consiliul local unde şi de ce a trebuit să plece, la ce a folosit şi care sunt costurile, că doar sunt banii publici ai comunităţii, nu? Şi cum banul public nu are miros, de ce să nu profite de acest lucru. Lipsa locurilor de muncă, a căldurii din apartamente, lipsa crasă de interes pentru condiţiile în care trăiesc momârlanii din zona rurală, haitele de câini comunitari, frigul din şcoli şi din apartamentele oamenilor săraci, sunt doar o parte din problemele de care ar trebui să se ocupe primarul urbei. Poate că după vizita sa în America va mişca ceva. Poate la anu’ şi la mulţi ani, poate la alegerile viitoare. Poate că Uricaniul va avea parte de un primar nou, care să reprezinte cu adevărat interesele cetăţeanului şi nu ale unui grup de interese, ori apropiaţi sau protejaţi. Pentru că aşteptăm ca Justiţia să facă dreptate cetăţenilor din oraşul cu cea mai mare întindere din ţară.

Angella DUMITRAŞCU