În urma ploilor abundente și a inundațiilor ulterioare care au afectat puternic Salina Praid din România, autoritățile române au activat Mecanismul de Protecție Civilă UE , solicitând experți specializați în mecanica rocilor și mine de sare.
Europa salvează Salina Praid, devine o realitate prin mobilizarea rapidă a resurselor europene și naționale pentru a proteja acest patrimoniu natural și economic vital pentru România.
O echipă de opt experți din Germania, Ungaria, Olanda și Spania va fi desfășurată timp de o săptămână pentru a ajuta la analiza situației la fața locului.
ERCC a fost în contact constant cu autoritățile române de la începutul stării de urgență și rămâne disponibilă pentru a mobiliza asistență suplimentară, dacă este necesar.
Mecanismul de protecție civilă al UE coordonează la nivelul UE răspunsul la dezastrele naturale și la cele provocate de om. Obiectivele sale sunt: să promoveze cooperarea între autoritățile naționale de protecție civilă; să sporească gradul de sensibilizare și pregătire a populației în ceea ce privește dezastrele; să permită acordarea unei asistențe coordonate, eficace și rapide populațiilor afectate.
Pe lângă cele 27 de țări din UE, la mecanism participă anumite țări din afara UE: Albania, Bosnia și Herțegovina, Islanda, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Serbia, Turcia și Ucraina.
Salrom, companie de stat, a gestionat dezastruos situația. Infiltrațiile continuă, mina se degradează. În curțile oamenilor apar găuri adânci peste noapte. Situatia a evoluat (negativ) la Praid.
Acoperișul minei de sare Praid s-a prăbușit în mai multe locuri, iar conform rapoartelor oficiale, întreaga boltă s-ar putea prăbuși în orice moment.
La suprafață apar tot mai multe găuri adânci, din care se aud stropi înfricoșători – din adâncul pământului, pe măsură ce mina se prăbușește încet sub ea însăși.
45 de case au fost deja evacuate, dar situația se înrăutățește pe zi ce trece: întregul munte de sare a devenit instabil, iar experții spun că o prăbușire lentă este cel mai bun scenariu posibil. Pentru că, dacă tavanul se prăbușește dintr-o dată, ar putea trimite o masă imensă de apă la suprafață, inundând zona înconjurătoare.
Salina Praid a fost o atracție turistică de interes național, în jurul căreia s-au construit nenumărate businessuri de familie, restaurante, hoteluri, pensiuni, fiind o sursă importantă de venituri pentru localnici și o bază de tratament importantă pentru cei cu probleme respiratorii din toată țara. Foarte multe localitati din regiune depindeau de turismul generat de Salina Praid. Acum, este o problemă geologică, ecologică și umană.
O tragedie anunțată …
„În urmă cu exact 18 ani, în cadrul unei conferințe internaționale de minerit desfășurate în Italia, un grup de cercetători români și internaționali – printre care Deák György, Sorin Mihai Radu, Deák Ștefania Elena și Ilie Oancea – au prezentat un studiu de referință privind riscurile geologice și hidrogeologice care amenință salina din Praid, una dintre cele mai mari rezerve de sare din Europa. Studiul, redactat în limba engleză sub titlul „How to Prevent the Risk of Surface Water Intrusion in the Old Praid Salt Mines”, avertiza fără echivoc asupra unei potențiale catastrofe dacă nu vor fi luate măsuri urgente pentru monitorizarea și devierea apelor de suprafață, în special ale pârâului Corund (Korond).
Din păcate, ceea ce în 2007 era un avertisment științific clar, în 2025 a devenit realitate. În ultimele zile, s-au înregistrat prăbușiri ale tavanului minelor, inundații cu apă sărată și degradări structurale care corespund în detaliu cu scenariile prezentate în studiul inițial. Apele au pătruns în galeriile subterane, inclusiv în zonele utilizate în scopuri terapeutice.
Ce a spus știința în 2007?
Studiul s-a bazat pe o cercetare riguroasă în patru etape:
1 )Analiza calității apei pârâului Korond: În apropierea salinei, s-a constatat o creștere a concentrației de sare în apă de la 0,21 g/l la 0,44 g/l – un indiciu clar că apa dizolvă sare și pătrunde în structura subterană a minei.
2) Investigații geofizice în zona galeriei „Dózsa György”, unde s-au detectat straturi cu umiditate ridicată – posibile canale de infiltrare a apei.
3) Evaluarea riscurilor: Pe baza datelor obținute, cercetătorii au concluzionat că pericolul este real și iminent, în special în zona vechilor galerii abandonate, unde pârâul de suprafață ar putea ajunge în contact direct cu cavitățile subterane.
4) Cercetătorii au propus încă de atunci instalarea a trei stații de monitorizare de-a lungul pârâului (pentru parametri hidrologici, geochimici și geomorfologici), precum și elaborarea unui plan de urgență care să includă devierea cursului de apă în caz de pericol major.
Realitatea ignorării: de la avertisment la dezastru
În ciuda celor 18 ani care au trecut de la publicarea studiului, autoritățile nu au pus în aplicare niciuna dintre măsurile recomandate. Nu s-a realizat un sistem de monitorizare permanentă, nu s-a modificat cursul pârâului și nu s-a intervenit asupra structurii minei pentru consolidare. Acum, consecințele sunt evidente.
În prezent, autoritățile locale și experții geologi au fost forțați să recunoască gravitatea situației.
În urma consultărilor recente cu specialiștii din zonă (Márton István, Serfőző Antal, András Eduárd, Deák Ferenc, Silye Lóránd), au fost delimitate trei zone de risc în jurul salinei:
Zona roșie – risc major: Aici există pericolul iminent de prăbușire a plafonului în galeriile „Párhuzamos” și „József”. Dacă se produce o prăbușire masivă, se poate forma un val de apă sărată care ar afecta grav și localitățile din apropiere. Probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este de circa 50% în următoarele 2-3 săptămâni.
Zona portocalie – risc mediu: O prăbușire în zona roșie ar duce la deplasări suplimentare de teren în această zonă. Recomandarea este de evacuare preventivă a obiectelor de valoare.
Zona galbenă – risc redus: Deși impactul este mai mic, sunt posibile alunecări de teren și instabilitate geologică.
Conform datelor geologice recente, zonele de dincolo de drum – unde sarea se află la peste 1 km adâncime – nu sunt în pericol de dizolvare, dar pot suferi alunecări ulterioare.
Cine e vinovat?
Eșecul implementării măsurilor de prevenție ridică întrebări grave despre responsabilitatea autorităților locale și centrale. De la administrația locală din Praid și până la Ministerul Mediului și cel al Economiei, care coordonează activitatea minieră și resursele naturale, pare că toți au tratat cu superficialitate avertismentele venite din partea științei.
De asemenea, este de menționat faptul că Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale și Resurse Radioactive (INCDMRR) – implicat direct în studiul din 2007 – nu a fost susținut corespunzător în demersurile sale de convingere a factorilor decidenți.
Ce se poate face acum?
În condițiile actuale, este nevoie de:
- implementarea de urgență a stațiilor de monitorizare recomandate,
- devieri controlate ale pârâului Korond, acolo unde este tehnic posibil,
- evaluare structurală completă a salinei și a zonelor de locuit din apropiere,
- un plan de evacuare bine pus la punct,
- și, nu în ultimul rând, asumare politică și administrativă pentru un dezastru care putea fi evitat.
Concluzie
Praid a avut la dispoziție 18 ani – un adevărat „timp de grație” – pentru a preveni un dezastru. A ignorat însă vocea științei. Acum, în loc să discutăm despre turism și terapii cu aerosoli salini, vorbim despre prăbușiri, ape infiltrate și valuri de evacuări. Speranța rămâne ca, măcar în al doisprezecelea ceas, decidenții să acționeze cu fermitate și transparență, astfel încât ceea ce se întâmplă la Praid să nu devină modelul unei crize repetate în alte locuri, unde „sarea pământului” a fost neglijată până la autodistrugere.
Angella Dumitrașcu
