Senatorul Cristian Resmeriță, printre semnatarii instituirii anului 2026 – anul Constantin Brâncuși

Senatorul PSD Cristian Resmeriță se numără printre inițiatorii unei propuneri legislative prin care,  anul 2026 ar urma să fie declarat „Anul Constantin Brâncuși”.

Proiectul a fost înaintat Senatului pentru dezbatere, inițiatorul fiind ministrul Culturii,  Natalia Intotero.

Inițiativa va oferi prilejul de  a celebra și promova moștenirea lăsată de marele sculptor, prin organizarea de manifestări culturale, conferințe  și reprezintă un act de recunoaștere a marelui sculptor, o oportunitate de a valorifica moștenirea sa artistică.

”Nu putem uita și nu avem voie să uităm, iar prin declararea anului 2026 drept Anul Național Constantin Brâncuși putem chiar valorifica legătura strânsă pe care marele artist a avut-o și cu județul nostru, cu Valea Jiului. După cum este cunoscut, Coloana Infinitului, opera sa emblematică a fost turnată în Atelierele Centrale de la Petroșani și cred că avem datoria de a scoate mai mult în atenție acest lucru”, a declarat  senatorul Cristian Resmeriță.

Brâncuşi a eternizat jertfa eroilor care au înfăptuit marele nostru ideal naţional.  Întreaga lui viaţă a fost o continuă suferinţă şi osteneală pentru înveşnicirea artei, deci el a suferit pentru oameni.  Unii interpretează operele sale de o manieră laică, strict lumească, uitând de faptul că Brâncuşi a sculptat şi Iubirea de Dumnezeu, gândind opera sa ca un creştin care a transfigurat anumite tradiţii culturale gorjeneşti şi româneşti într-o manieră liturgică.  Orice legătură dintre oameni se stabileşte prin cuvânt, prin imagini şi prin pomenire, iar parastasul este un gând pozitiv către cel pomenit, care întăreşte o legătură cuprinsă într-o «ecuaţie» a lui Dumnezeu, cu marele Brâncuşi.

Putem spune, aşadar, că Brâncuşi a dus tradiţiile româneşti, pe culmile cele mai înal­te ale lui Dumnezeu!.

Pentru Petroşani, trecerea lui Brâncuşi prin urbe şi realizarea Coloanei Infinite la Atelierele Centrale Petroşani, în 1937, are o importanţă excepţională, pentru că este una dintre puţinele situaţii din istoria artei clasice prin care un realizator îşi definitivează opera (Coloana Infinită) nu numai prin aportul propriu, ci şi cu concursul altor contribuabili la finalizarea operei. Brâncuşi a venit la Petroşani în 1937, la începutul lunii august. A stat o lună, mergând zi de zi la Atelierele Centrale, unde a croit din lemn de tei primul model al coloanei, pe care l-a predat. La finele lunii august, a plecat la Paris şi n-a mai venit în Petroşani niciodată. Inginerii, proiectanţii, maiştrii, muncitorii, conduşi de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan în perioada septembrie-noiembrie 1937 au definitivat această capodoperă a lui Brâncuşi, considerată punctul lui de vârf şi de inspiraţie a întregii sale opere. Ȋn partea a doua a lunii august, timp de trei zile, Brâncuşi ciopleşte în atelierul de modelare de la A.C.P. o faţă a unui element al coloanei, aici relizându-se apoi un model din lemn de tei în vederea turnării. Ȋn continuare,  au fost turnate din fontă elementele şi s-au realizat cele trei tronsoane ale stâlpului central, apoi au fost transportate la Târgul de fân din oraşul Tg. Jiu unde, în 15 noiembrie este terminată montarea Coloanei Infinitului. Anul următor, în perioada 20 iunie 25 iulie, firma elveţiană „Metalizarea”, care avea şi în România o filială, execută operaţiunea de acoperire prin pulverizare cu zinc şi apoi cu alamă a Coloanei Infinitului.

La Lupeni în 1938 este realizată o grindă metalică, cu o lungime de 2 m, din două profile metalice „U” sudate spate în spate. Această inovaţie ca de altfel şi stâlpii metalici cu fricţiune de 100 kg vor intra în fabricaţie la A.C.P. şi vor fi utilizaţi în toate unităţile miniere ale societăţii. Tot în 1938, Atelierele Centrale Petroşani alături de firma „O.Kohom and Co”, furnizează maşinile şi instalaţiile necesare punerii în funcţiune a Societăţii „Vâscoza” din Lupeni.

Masa Tăcerii și Poarta Sărutului au fost cioplite în piatră aduse la cariera dim Banpotoc, cele 42 de scaune și celelalte 12 scaune rotunde ale Mesei Tăcerii au fost realizate în anul 1938 la firma lui ”Pietraru” din Deva și tot din capitala județului au venit maeștri pietrari ai lui Maier din Deva, care au finisat până la starea brută Masa Tăcerii și Poarta Sărutului.

Angella Dumitrașcu

Comments are closed.

%d blogeri au apreciat: