Municipiul Lupeni este recunoscut la nivelul Văii Jiului şi al judeţului Hunedoara ca un loc în care  se păstrează încă nealterate tradiţiile şi obiceiurile locale şi, mai sunt încă tineri care duc mai departe aceste valori nepreţuite ale zonei.

Toate sărbătorile sunt însoţite de datini care pot fi laice sau păgâne, ce reflectă obiceiurile de muncă sau ţin de relaţia om – natură, dar şi de datini creştine şi reprezintă relaţia dintre Om şi Divinitate – Crăciunul.

Colindele religioase românești sunt tradiții străvechi care răsfrâng ca o oglindă fidelă tot trecutul nostru.  Ele arată mentalitatea și talentul poporului ce le-a născut, viața lui religioasă, intelectuală și morală, raportul lui familial și social.

Trupa de Crai „MOȘTENITORII” în colaborare cu Primăria Municipiului Lupeni vă invită duminică, 22.12.2024, începând cu orele 17.00, la Concertul de colinde: „LA COLINDAT NE-AM PORNIT” ediția a III-a.

Vor urca pe scenă  Grupul ”Româncuțele” al clasei de canto al Simonei Ionașc, Călușarii de la Costești, Andrei Calotă, Bianca Iacoboni, Cristina Muntean și alții.
Intrarea se va face pe bază de invitații, care pot fi ridicate de Miercuri până Vineri, între orele 10.00-13.00, de la Palat.
Ascultând sau citind colindele, îți dai seama că ele au păstrat peste veacuri ceva din frăgezimea creștinismului primar, ceva din bucuria simplă și sinceră a primilor creștini. În versurile lor duioase și pline de căldură se descoperă sensurile adânci ale unei trăiri religioase, autentice, bazată pe mărturia neschimbată a dreptei credințe. În trecere pe la ferestrele celor care-i primesc, cetele de colindători rostesc adevărate predici de înaltă simțire creștină, învăluind adevărurile ortodoxe în straiul idilic și naiv al colindei, împlinind astfel o adevărată operă de catehizare. Înrudite ca specie literară cu doina și balada şi păstrând nealterat duhul creștinesc autentic pe care-l exprimă în neasemuite frumuseți de stil și limbă românească, colindele s-au născut în pridvoarele vechilor Biserici românești prin topirea dogmelor creștine în simțirea curată și experiența religioasă a poporului român. Colindele vădesc arta unui mare șlefuitor de cuvinte, care s-a identificat trup și suflet cu arta sa, lăsând să se vadă amprenta adevărurilor revelate și atmosfera sfântă a sărbătorilor. Ascultând colindele, simți fiorul de sfințenie ce vine de undeva de departe prin veacuri și trece din casă în casă și din suflet în suflet. Colindele nu sunt altceva decât prelungiri firești ale cântărilor de la strană, îmbrăcate în formă populară de melodii anonimi.

Astfel, în Catavasierul de la Râmnic din 1747 citim: „aicea la sfârșitul cărții puserăm și stihurile ce cântă copiii când umblă cu steaua în seara Nașterii lui Hristos.  Și cetitorule,  ce vei citi să știi că noi precum le-am găsit așa le-am tipărit după cum s-a obicinuit a se cânta și n-am umblat a le schimba”.

Astfel stau îngemănate cântul sfânt de la strană cu colinda, pentru că împreună se și adapă din aceeași tradiție sfântă, din același izvor al Revelației: Nașterea Dumnezeu-Omului, Hristos Iisus pe pământ.

În colinde găsim cele două coordonate ale istoriei: planul orizontal cu referințe la mediul istoric și geografic românesc, și linia verticală sau dimensiunea ontologică a istoriei mântuirii.

Cu toate că nucleul colindelor religioase îl constituie Nașterea Mântuitorului, totuși tezaurul colindelor cuprinde referințe la: crearea lumii, starea protopărinților în Rai, păcatul strămoșesc, așteptarea unui Mântuitor și în sfârșit Venirea Lui.

Cât privește adevărurile religioase exprimate în colinde, creatorul anonim respectă cele două izvoare ale revelației: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.

Prin frumusețea lor stilistică, colindele vor rămâne icoane de mare preț în altarul spiritual al fiilor Bisericii Ortodoxe Române, la care îngenunchem și noi cu evlavie legându-ne cu duhul creștin ortodox al strămoșilor şi cu credința primelor veacuri creștine.

Angella Dumitrașcu