Posted on aprilie 29, 2024 by admin

Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,

Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.

Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare…

Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!

Sunt candele sfinte! Cât pâlpaie încă…

Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti

Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă

Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!

Există forţa jertfei depline pentru semeni, neam şi ţară, există acel izvor de putere şi fără putinţă de secat. Există un singur nume pe care trebuie să-l cunoască orice român, în orice loc s-ar afla, există un nume pe care trebuie să-l slăvim în fiecare zi, există un nume în fața căruia trebuie să ne plecăm capul, pe care trebuie să-l rostim tot timpul cu vreme și fără vreme: acesta este VETERANUL.

Acești oameni poartă pe umeri istoria, reprezentând o generație care stă mărturie zbuciumului de veacuri al pământului românesc, o generație căreia noi, cei de astăzi, îi datorăm libertatea și suveranitatea.

Veteranii de război  din Valea Jiului s-au stins, rând pe rând.

Mai trăiește un singur veteran, TUDOR GHEORGHE,  căruia i s-a da onorul și i-a fost oferit un echipament complet militar, inclusiv gardele de maior, prin generoziatea  membrilor  Asociației CULTUL EROILOR REGINA MARIA HUNEDOARA.

Ceremonialul a avut loc în Cimitirul Eroilor din Lupeni, unde a avut loc un Te-Deum și depuneri de coroane de flori, la mormintele eroilor din cele două războaie mondiale.

Lunile aprilie şi mai sunt lunile în care,  ar trebui să ne readucem aminte de aceste candele sfinte, care au clădit ţara şi ne-au adus libertatea.

Mulţi dintre veteranii noştri au intrat în cea de-a doua conflagraţie mondială, din cauza împrejurărilor vremii. Unii şi-au lăsat trupurile pe diferite meleaguri, departe, de ţară.

Cei care au avut noroc şi i-a ajutat bunul Dumnezeu au reuşit să se întoarcă pe la casele lor, chiar dacă au îndurat şi ani de prizonierat în Siberia sau Transnistria.

Titlul de ”veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată la 29 aprilie 1902.

Prin Decretul din 1902, participanţii la Războiul de Independenţă au fost declaraţi veterani, asigurându-li-se, pe lângă acest binemeritat şi onorant statut, mijloace pentru un trai decent şi înlesniri pe măsura curajului şi a sacrificiilor probate pe câmpul de luptă.

„Clepsidra timpului și-a pierdut nisipul  pentru că, ne-au părăsit un număr îngrijorător ai supraviețuitorilor celui de-al Doilea Război Mondial și soții ale acestora.  Memoria lor o păstrăm permanent în inimă și în suflet, iar la trecerea la cele veșnice,  i-am onorat cu strămoșească tradiție militară și ostășească. Ziua Veteranilor de Război din România este sărbătorită în fiecare an la data de 29 aprilie în semn de recunoaștere a meritelor veteranilor de război pe câmpul de luptă pentru apărarea independenței, suverani­tății, integrității teritoriale și intereselor României.  (…) Sunt deficiențe în asigurarea serviciilor medicale: medicație, proteze, dar mai ales în asigurarea căminelor destinate îngrijirii veteranilor de război, invalizilor și văduvelor, ale căror mijloace de întreținere proprii sunt insuficiente standardelor actuale, iar copiii lor muncesc în străinătate.  Remarcăm colaborarea dintre filialele noastre județene și ale Capitalei cu parohiile din localități pentru îngrijirea cimitirelor eroilor. Conflictul din această perioadă ne-a privat de posibilitatea îngrijirii mormintelor și omagierea românilor căzuți sub tricolor pe teritoriul Rusiei, Ungariei, Moldovei, Slovaciei, Franței și Germaniei. Nu i-am uitat, iar în timpuri mai pașnice,  vom pune o floare a recunoștinței la căpătâi”, ne-a transmis  generalul de brigadă în retragere Ion Dănilă  președintele Asociației Naționale a Veteranilor de Război.

„Titlul de veteran de război, cu sonorităţi grave şi solemne, pline de cinste şi de respect, nu este oferit de cineva anume la zile festive, ci se dobândeşte prin luptă şi jertfă, făcându-ţi exemplar datoria sfântă atunci când patria şi neamul sunt în primejdie şi te cheama să dai măsura iubirii ce le-o porţi”, spunea anii trecuţi,  unul dintre liderii veteranilor de război, regretatul Nicolae Pometescu.

Acesta ne-a reamintit prin viu grai şi cum au primit ostaşii armatei române, victoria de la 9 mai 1944 şi tragediile prin care au trecut, la întoarcerea lor în ţară.

„Mulţi camarazi de arme s-au prăpădit în tranşee, unii au murit de foame, alţii au îndurat chinuri cumplite provocate de rănile căpătate în război. Nu am înţeles niciodată care este rostul unui război”, spunea veteranul lupenean.

Şi cu vocea tremurândă, îmi recita un citat din nou din poezia redată mai sus, pe care a luat-o cu el, în Eternitate.  Un sentiment de vinovăţie mă încearcă în această perioadă, că nu am ştiut să fructific mai bine, ceea ce poate ar mai fi avut de spus acest venerabil veteran de război.

Iar mesajul pe care ne-a rugat să-l dăm mai departe, a fost ca „tânara generaţie să nu cunoască niciodată din ororile războiului şi consecinţele acestuia, care a lăsat multe văduve fără soţi, copii fără tată şi mulţi oameni mutilaţi ce şi-au dus crucea până la finele zilelor, de multe ori în mizerie şi uitaţi de lume”.

Să-i onorăm pe cei care s-au despărţit de noi, prin clipe de adâncă tăcere a reculegerii noastre și  Dumnezeu să-i odihnească în pace, oriunde s-ar afla!

Angella Dumitrașcu