DUMNEZEU SĂ-I ODIHNEASCĂ  PE CEI BUNI AI SĂI !

        Considerată cea mai mare catastrofă din Europa a acelor ani, explozia s-a produs la Mina Aurelia pe 27 aprilie 1922, după ora 12.30, în stratul 13, blocul 5. Tot ce a fost în subteran a fost distrus, iar 82 de ortaci, din care 30 sau 32 erau români, restul de 50 fiind maghiari, germani, polonezi, slovaci, au decedat. Autoritățile locale ale municipiului Lupeni au comemorat acest eveniment trist sus, în cimitir, unde există un monument ridicat în memoria celor 82 de mineri.

Tot ce-a fost având viaţă, oameni şi cai, până la depărtare de 600 de metri, tot a fost ucis, nimicit, sfărâmat, ars! A răsturnat vagonetele, a încovoiat şinele de fier pe care mergvagonetele până la “ascensor”(…). Prin răsuflăturile minei a început să iasă fum, – şi din aceasta cei de afară au înţeles că în mină s-a întâmplat ceva rău! Iute au luat telefonul şi au sunat jos în mină să li se spună de ce iasă fum dar… niciun răspuns.(…). Inginerul Lehotzky s-o coborât dintâi în mină cu întâia echipă (ceată) de muncitori, ca să vie într-ajutor. Era prea târziu. Moartea îşi ispăşise grozava muncă. Scoaterea celor nenorociţi a fost lucrare grea. Dar după zile de muncă lăpădare (…) s-a făcut”.

Gazeta “GRAIUL MUNCITORIMEI” din Petroşani  “Foaia Centrului Sindicatelor Naţionale din Transilvania şi Banat”, ulterior “din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat”, apărută între anii 1921-1925, având ca redactor şef pe Ioachim Zamora (1882-1964) din Petroşani, dă următoarele amănunte asupra nenorocirii de la Lupeni:  “(…) În total în dimineaţa de 27 aprilie 1922 au intrat la lucru 97 de lucrători şi 2 supraveghetori. Înlăuntru în mină n-a rămas piatră pe piatră sau vreo bucată de lemn lăsată la loc! Liniile ferate din mină, pe care umblă “râznele” (vagonetele mici de scos cărbuni), trase de cai, toate au fost zdrobite, strâmbate, încovoiate; râznele sparte, uşile rupte, caii morţi, oamenii arşi de vii ca tăciunii! Mina toată ruinată. La “Casa de morţi” .

La înmormântarea victimelor în Cimitirul Eroilor din Lupeni în 30 aprilie 1922 a participat şi prinţul moştenitor CAROL II, viitorul rege al României, însoţit de ministrul muncii Gheorghe Mârzescu.

A fost primul 1 MAI însângerat în VALEA JIULUI la care MINERII şi-au adus obolul chiar prin SA­CRI­FICIUL VIEŢII LOR. 

IAR PE DATA DE 3 MAI, ÎNSUȘI REGELE FERDINAND AJUNGE LA LUPENI, SĂ-I  AJUTE PE URMAȘII MINERILOR.!

Autoritățile locale ale municipiului Lupeni au comemorat acest eveniment în cimitir, unde există un monument ridicat în memoria celor 82 de mineri.

Au participat consilieri locali și județeni, viceprimarul Iacob Mesaroș, Emil Părău din partea Asociației Oamenilor de Afaceri din Valea Jiului, etc.

A fost oficiată și o slujbă de pomenire săvârșită de părintele Dan Vîrban de la Biserica Sfântul Nicolae, ridicată și finalizată în 1927 de Casa Regală a Românei, pentru comunitatea din  Lupeni.

”Astăzi i-am comemorat pe cei 82 de eroi mineri, care au pierit în cel mai tragic accident minier, care a avut loc în 27 aprilie 1922, la Mina Aurelia din Lupeni. Este o zi tristă, o zi în care ne gândim la eroii noștri, care s-au jertfit pentru ca noi să fim aici, la oamenii care au dus greul și care au făcut în așa fel încât i-au învățat pe ceilalți minerit. Într-adevăr, acum 102 de ani, pe 27 aprilie, a fost un eveniment foarte tragic în care au murit 82 de oameni. Au fost foarte mulți răniți, familii îndurerate, copii care au suferit foarte mult. Citind în cărți, a fost momentul în care a început să-i se spună Valea Plângerii acestei zone, termenul fiind folosit și astăzi,  dar sub o altă  formă. Putem doar să ne imaginăm ce tragedie a fost la vremea respectivă pentru 82 de familii. Au rămas femei singure, copii orfani, o adevărată tragedie.  Important este ca în vremurile care vin, cel puţin noi, să  nu-i uităm și le aducem un omagiu celor ce şi-au dat viaţa, nu doar în 1922, ci şi în celelalte  tragedii,  care au avut loc în  exploatările miniere și au îndoliat Valea Jiului ”, a transmis într-o scurtă declarație de presă,  primarul municipiului Lupeni, Lucian Resmeriță.

Ella Schreiber