Mii de pelerini de pe întreg cuprinsul ţării vin pe 28 noiembrie, la Mănăstirea Prislop, la procesiunea care are loc, an de an, aici, unde îşi doarme somnul de veci, „Duhovnicul de foc”, profetul neamului şi apărător al dreptei credinţe.

La mormântul părintelui Arsenie Boca oamenii vin să mulţumească, să-I ceară ajutorul, iar acesta este mereu acoperit de flori, care nu se ofilesc niciodată. Părintele Arsenie Boca pentru români şi pentru poporul nostru s-a întors de la Sfântul Munte. El a simţit că este mai important să aducă la noi scrierile Sfinţilor Părinţi şi să dea un model pentru monahismul de la noi. Acesta spunea mereu: „Doar să mă strigaţi şi eu vă ajut!” Nici un duhovnic roman nu ţinea şi nu vorbea atât de mult de sfinţenie. Părintele nu vorbea mult, dar despre sfinţenie predica cu viaţa lui. El începea de la familie, de la copii până la bătrâni, la călugări apoi, şi cerea sfinţenie pentru toată societatea. „Dacă eşti între cei mari, între conducătorii ţării, şi ai deviat un pic de la acest drum al sfinţeniei, apoi să ştii ca ai distrus un popor întreg”, le spunea părintele credincioşilor.

Lasând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care „lumina să fie pusă în sfeşnic” şi timpului care ţese în taina odăjdiile sfinţilor şi le sculptează racla să adevereasca tuturor, „cler şi popor”, locul Icoanei Părintelui Arsenie Boca în catapeteasma neamului nostru românesc „creştinesc şi de Hristos iubitor”, mărturisim că cel puţin în vremile pe care le trăim astăzi şi în viitorul apropiat despre Părintele Arsenie, despre activitatea şi lucrările Sfinţiei Sale, se cuvine mai mult şi mai bine să se tacă, decât să se vorbească…

„Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară şi zilele rele sunt”.(A.D.)