Ca în fiecare an, pe data de 4 decembrie, minerii Văii Jiului sărbătoresc praznicul Sfintei Mari Muceniţe Varvara. Tradiţia sărbătoririi Sfintei Varvara – Ocrotitoarea minerilor din Valea Jiului, dăinuie de peste 100 de ani, fiind adusă în Valea Jiului de minerii din Silezia. Mărturie vie stă catapeteasma bisericii catolice din municipiul Lupeni care înfăţişează pe Sfânta Barbara ocrotitoarea minerilor, geologilor, artileriştilor, prizonierilor, clopotarilor. De atunci, în fiecare an, minerii de la toate exploatările miniere din Valea Jiului omagiază această zi, comemorându-şi ortacii dispăruţi în nefericitele accidente care au întunecat istoria mineritului din aceasta zonă şi cinstindu-i pe ortacii prezentului, cei care îşi riscă în fiecare zi viaţa. Istoria consemnează ca Sfânta Muceniţa Varvara s-a născut în vremea împăratului Maximian (284-305), într-o cetate din Răsaritul Imperiului Bizantin. Tatăl ei, pe nume Diascor, păgân grec, avea mare grijă de fiica lui, din pricina marii frumuseţi trupeşti a acesteia, astfel că o ţinea ascunsă într-un turn înalt. Aflând că a îmbrăţisat credinţa creştină şi neputând să o convingă să se lepede de Hristos, a ucis-o el însuşi, în faţa mai-marilor provinciei, în anul 306 după Hristos.

Tradiţia creştină ne spune ca, întorcându-se de la uciderea fiicei sale, păgânul tată a fost omorât de un trăsnet. Sfânta Mare Muceniţă Varvara este ocrotitoarea minerilor, aceasta zi fiind sărbătorită de aceştia în întreagă lume creştină. O legendă populară povesteşte ca Sfânta Varvara stă închisă într-un cărbune întreg anul şi numai în această zi reuşeşte să vadă lumina zilei.       Din acest motiv, în 4 decembrie nu se mai lucrează în mină şi toată lumea petrece.

De ziua Sfintei Varvara, minerii se roagă pentru cei trecuţi în nefiinţă, dar şi pentru ca minele să fie ferite, în anul următor, de accidente, iar minerii să fie călăuziţi în subteran de candela sfântă a Sfintei Varvarei.(E.S.)