Ziua de 29 aprilie este un reper în calendarul oricărui român, fiind ziua în care ne omagiem veteranii de război, acei viteji care au recurs la sacrificii pentru ca noi, astăzi, să putem trăi liberi. Este un moment înălţător, un moment în care gândul nostru plin de recunoştinţă trebuie să ajungă la ei, cei care ne sunt alături, cu demnitate şi cu simţul datoriei împlinite.

La  29 aprilie este sărbătorită  Ziua Veteranilor de Război din România, stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222 din 10 octombrie 2007 şi Legea 303 din 13 noiembrie 2007. A fost aleasă această zi în semn de cinstire întrucât, la 29 aprilie 1902, regele Carol I a instituit, prin Înalt Decret, calitatea de veteran de război pentru toţi cei care luptaseră în războiul din 1877 – 1878 pentru cucerirea Independenţei de Stat a României şi supravieţuiseră anilor care au trecut de la acel eveniment istoric.

La adoptarea de către Rege a importantei hotărâri s-au avut în vedere prevederile Convenţiei de la Geneva, din 1870, potrivit căreia cei chemaţi de patrie la luptă au dreptul să devină, după un sfert de veac, VETERANI.

Respectând adevărul istoric, trebuie să spunem că recunoaşterea unei asemenea calităţi nu a venit de la sine, direct de la suveran, şi nici datorită propunerilor sau intervenţiilor vreunei instituţii a statului, ci în urma demersurilor unor bărbaţi curajoşi, foşti combatanţi pe redutele de la Griviţa, Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin, care nu mai puteau suporta mizeria şi sărăcia în care trăiau şi s-au adresat direct Regelui, care i-a primit la palat.

Ascultându-i cu atenţie, şi considerând îndreptăţite cererile lor, Carol I nu numai că le-a acordat calitatea cuvenită ci, printr-un Decret special, le-a conferit şi unele drepturi, precum se stipula, de pildă, la articolul 2 „Pentru ca fiecărui ostaş să i se asigure liniştea şi ocupaţia pentru tot restul de viaţă, i se pun la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare”.

Am avut ocazia să discut cu văduva unui veteran de război din Valea Jiului, care nu a dorit să-i facem cunoscut numele, ci doar să reiterăm câteva dintre gândurile care i-au rămas întipărite în minte, de-a pururi, cuvintele soţului rănit, care a luptat pe ambele fronturi în marele război.

„Îmi spunea Iosif al meu, eram plini de păduchi, flămânzi şi îngheţaţi, mulţi au murit pe frontul de la Răsărit. Ne suiam pe pereţi de foame, am mâncat tot ceea ce ne-a căzut în mână, de la cai, şerpi şi alte sălbăticiuni. Ne încălzeam cum puteam. Mulţi au murit de frig, alţii şi-au prăpădit picioarele, au fost împuşcaţi. Ne mitraliau ruşii la greu. Doar pe Dumnezeu l-am avut alături, la el mă rugam de sute de ori pe zi să scăpăm teferi din acel infern. A venit apoi 23 august 1944 când am întors armele împotriva fraţilor noştri de atunci, iar ruşii ne-au devenit camarazi. Dar, erau răi, nu făceau decât rele pe acolo pe unde treceau. Sfârşitul războiului l-am prins în Polonia. Am fost aduşi acasă până la graniţa cu Ungaria şi de acolo, pe jos, m-am întors la glia străbună”, a povestit cu lacrimi în ochi bătrâna văduvă.

Soţul i-a murit de tânăr, nu a vrut niciodată publicitate şi s-a bucurat că i-au fost recunoscute mereu, jerfta şi suferinţa ortacului său. „Nimeni nu ar trebui să se gândească la război, dar vedeţi ceea ce se întâmplă în Ucraina. Să ne ferească bunul Isus şi Dumnezeu şi să ne rugăm pentru pace şi linişte în ţară”, a completat aceasta.

”De Ziua Veteranilor, gândurile noastre se îndreaptă cu pioşenie şi gratitudine spre cei care, prin vitejia şi jertfa lor, au făurit România, au apărat libertatea şi independenţa sa şi au menţinut trează încrederea poporului român în valorile sale creştine şi morale Vă asigurăm că pentru noi, dumneavoastră – veteranii de război – veţi rămâne acele icoane ale curajului şi devotamentului faţă de ţară şi vă veţi bucura mereu de respectul şi admiraţia noastră. Ziua veteranilor de război reprezintă un moment de cinstire, onorant şi legitim, a celor pentru care conceptul de apărare a ţării a fost transformat într-un crez. Generaţiile prezente şi viitoare au obligaţia de a-şi onora veteranii şi de a păstra mereu vie amintirea celor care şi-au sacrificat viaţa pentru ca noi, astăzi, să putem trăi liberi.
Ne exprimăm convingerea că devotamentul şi curajul dumneavoastră, al veteranilor de război, vor constitui exemple şi pentru generaţiile viitoare”, a ținut să transmită primarul municipiului Lupeni, prof. Lucian Resmeriță.

Ella Schreiber