Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,

Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.

Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare

Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!

Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încă

Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti

Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă

Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!

Marţi, 28 octombrie, pe un frig pătrunzător, chiar în ziua în care fiica cea mare, Mariana, îşi sărbătorea ziua de naştere, a fost condus pe ultimul drum, cel care a fost slt. Nicolae Pometescu (92 de ani) preşedintele subfilialei Lupeni a Asociaţiei Veteranilor de Război. I-au stat alături familia: Mariana, Adriana, Alin, Diana Oana, Camelia, Titi şi Sandu, reprezentanţi ai administraţiei publice, prieteni, cunoştinţe şi camarazi de arme, aflaţi şi ei la vârste înaintate. Născut în luna lui Gustar, în anul 1922, Nicolae Pometescu a slujit cu demnitate Armata. După ce a urmat şcoala în satul natal, s-a înscris la Liceul Militar din Făgăraş, pe care l-a absolvit cu brio. Cunoscător de limbi străine a fost direcţionat apoi către o Şcoală Militară din Germania, fiind repartizat pe front ca ofiţer. În fruntea camarazilor săi ajunge până la Stalingrad, cade prizonier, iar după ce Armata Română întoarce armele în 1944, participă apoi la eliberarea Budapestei şi Cehoslovaciei. Este rănit şi petrece un timp şi într-un spital de campanie. L-am revăzut înainte după primul AVC şi cu lacrimi în ochi m-a rugat să transmit tinerei generaţii următorul mesaj: „Îmi doresc ca nimeni să nu cunoască ororile unui război. Uită dacă poţi!. Dar noi, nu putem uita, pentru că multe lacrimi s-au vărsat, prea multă durere a fost, prea mult sânge a curs pe aceste meleaguri ori altele din ţări străine de jertfă şi victoria. Sper că nu vor uita nici generaţile viitoare, care trebuie să fie mândre de înaintaşii lor, care au luptat apărând glia străbună unitatea, independenţa şi viitorul României”.

Iar amintirile din perioada războiului şi ale prizonieratului prin simplitatea lor au fost pline de dramatism şi au fost prezentate de nenumărate ori în paginile ziarului nostru şi în emisiuni televizate. Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat cu decoraţiile „Carol Rege al României” şi „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial”. I s-a mai conferit titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Lupeni şi al judeţului Hunedoara. A fost nelipsit de la evenimentele prilejuite de sărbătorirea Zilei Eroilor şi a împărtăşit tinerei generaţii din şcolile lupenene şi ale Văii Jiului din amintirile sale de pe front, despre experienţa de luptă trăită în marea conflagraţie mondială, anii de prizonierat, etc.                      Ceremonia de înhumare s-a făcut cu onoruri militare, iar jandarmii au tras în cinstea şi memoria sa, mai multe salve de armă. „Eroii nu mor niciodată.. Ei sunt şi vor rămâne stindarde vii pentru tânăra generaţie. O naţiune care se respectă îşi cinsteşte şi îşi omagiază actele istorice, dar şi pe făuritorii lor, este unică”, a declarat şi primarul Cornel Resmeriţă.                               Dumnezeu să-l odihnească în pace pe acest erou!

Angella Dumitraşcu