În zona de vest a Văii Jiului încă se păstrează vechile tradiţii pastorale, dintre care unele datează de pe vremea dacilor şi romanilor. Ciobanii se pregătesc încă din luna luna mai cu turmele la munte, în transhumanţă, iar gospodarii participă la măsuratul laptelui.
În funcţie de acesta, gospodarii vor primi produsele lactate preparate de ciobani.
Pe culmile munților, la stâne se păstrează obiceiurile locului de a prepara brânza și produsele lactate în funcție de cerințele beneficiarilor. În stâna comunității, fiecare dintre localnicii care-i vine rândul să iasă la „brânză” duce în munte tot ceea ce îi este necesar lui, familiei și ciobanilor.
De la aproximativ 300 de oi, de trei ori pe zi, se mulge laptele. Și rezultă mai puțin de 50 de litri de lapte. Măsuratul laptelui se face cu ajutorul țancului, în chegătoare (n.r. un vas mare de aproapre 100 de litri din inox).
După ce se stabileşte rânduiala la brânză, momârlanii şi invitaţii lor încing adevărate petreceri la care sunt invitaţi lăutari.
Tradiția măsuratului oilor s-a petrecut zilele trecute și în stațiunea Straja.
La eveniment a participat și cunoscutul om de televiziune, care s-a îndrăgostit iremediabil de Straja, Andi Moisescu.
I-au stat alături primarul Lucian Resmeriță și alți proprietari de cabane și pensiuni din zonă.
Mioarele și participanții la evenimentul pastoral au fost binecuvântați de părintele Dimitrie Ivașco, starețul mănăstirii Straja.
”Suntem mândri să păstrăm tradițiile locului, cum este măsuratul oilor. Vreau să-i felicit pe cei implicați în păstrarea acestei tradiții românești și mulțumim pentru promovare, Andi Moisescu! Vreau să le mulțumesc totodată tuturor celor care promovează stațiunea Straja, organizatorilor de tabere de vară, Andrei Resiga, Marius Fodoran, Șerban Copot. Noi, ca administrație locală, ne vom comtinua proiectele de dezvoltare a stațiunii, iar parteriatul public – privat a fost unul de succes, care va continua”, a ținut să declare primarul Lucian Resmeriță.
Participanții la măsuratul oilor de la stâna din Straja, au participat apoi și la o tradițională agapă.
Niciunde nu regăsim, de exemplu, urma dacilor, precum în aceste tradiții de a prepara laptele și produsele tradiționale sus, în vârf de munte, în care putem citi demnitatea şi vigoarea neamului.
Tradiţia este aşadar chiar mai mult decât o seamă de virtuţi, este calea prin care să ne redescoperim demnitatea, prin care să ne afirmăm valoarea şi prin care să stăm cu capul sus.
Un neam ca al nostru, care deţine o asemenea comoară, nu are voie să fie umil şi aplecat, indiferent cum ne-ar dori unii şi alţii.
Angella Dumitrașcu