Europarlamentarul Cristian Terhes: ”Am văzut cu ochii mei, la sute de metri sub pământ, în mina Lupeni, cum, România își îngroapă suveranitatea și propria independență energetică!!!”

                 Europarlamentarul țărănist Cristian Terhes, după nenumărate intervenții la conducerea complexului energetic, a reușit  să intre în subteranul E.M. Lupeni și să stea de vorbă cu minerii. Declarațiile acestuia despre ceea ce a găsit în mină sunt de necomentat și reflectă adevărurile nespuse despre munca minerilor din abatajele minelor și cu ce se confruntă ortacii. Acesta a văzut, pe viu, condițiile în care muncesc minerii și a rămas impresionat de ceea ce a văzut în subteran.

 Am văzut cu ochii mei, la sute de metri sub pământ, în mina Lupeni, cum România își îngroapă suveranitatea și propria independență energetică.

Am intrat în mina Lupeni (jud. Hunedoara) pe data de 18 martie 2021 pâna la locul de unde se scoate efectiv cărbunele (abataj), deoarece am dorit să văd cu ochii mei condițiile de lucru din mină și tehnologia folosită pentru extracția cărbunelui.

 Vreau să vă spun că minerii sunt niște oameni fantastici: bravi români, care-și iubesc familile și se sacrifică pentru ele (la propriu!), iar cu forța propriilor mușchi scot cărbune pentru ca termocentralele Mintia și Paroșeni să producă energie electrică pentru o țară condusă de niste politicieni iresponsabili, care din slugărnicie față de birocrații de la Bruxelles sau din interese politico-financiare meschine, ingroapa sectorul termoenergetic romanesc și, implicit, suveranitatea și independența energetică a României.

Fără energie electrică nu poate funcționa nici o economie, iar energia electrica produsa din carbune este cea mai sustenabila, fiind centura de siguranta în cazul apariției unor fenomene naturale extreme. Cu toate astea, de zeci de ani de zile nu s-au facut investitii serioase in minerit, asteptand toti liderii politici sa il inchida, pretextand ca nu e rentabil.

Sectorul termoenergetic pe carbune, unde intra si sectorul minerit, este un element important al sustenabilitatii energetice a Romaniei, generand azi cca. 20% din totalul de energie electrica produsa in Romania zilnic.

Daca acest act de tradare nationala, constand in distrugerea mineritului romanesc, nu este oprit Romania va fi condamnata la subdezvoltare, deoarece va fi pusa total in dependenta energetica.

Deja de doi ani Romania este net importatoare de curent, in contextul in care, pana in urma cu cativa ani, Romania exporta energie. Daca se va inchide si cat a mai ramas din minerit si termocentralele pe carbune, asa cum se doreste in prezent, Romania va fi damnata economic.

De prea mult timp minerii au fost batjocoriti si sectorul termoenergetic subminat pentru a mai tacea. Daca lupta minerilor este pentru supravietuire, dupa ce sunt batjocoriti, nefiindu-le platite salariile la timp, pentru noi, ceilalti, lupta este pentru apararea suveranitatii Romaniei si independentei ei energetice. Nu poti avea suveranitate nationala fara independenta energetica!

Din acest punct de vedere, pot spune fara exagerare ca, prin ceea ce fac, minerii lupta pentru suveranitatea Romaniei.

N-am cuvinte suficiente de respect si apreciere pentru tot ceea ce minerii fac. Le spun doar ca nu sunt singuri si le urez “Noroc bun”, oameni buni!

CE E IN MINA????

Veti vedea fotografii de la abataj, care sunt chiar din frontul de lucru, de unde se extrage carbunele. Acolo lucreaza efectiv 4-10 oameni, in functie de lungimea frontului si de schimb. Riscul de surpare este iminent. Deasupra capului ai, pana la suprafata, sute de metri de bolovani si pamant. E suficient sa faci o miscare gresita sau sa cedeze un stalp ori grida de fier si risti sa fii ingropat de viu. La propriu!

Pana la a ajunge, insa, la abataj, in prima faza cobori cu colovia cca 250 de metri, de la nivelul pamantului pana la cota 400, de unde mergi pe o galerie betonata (sectorul 1) pana la un alt put, interior (numit si „puț orb”, pentru ca nu are iesire la suprafata).

 De la acest al doila put cobori iar cu colivia cateva sute de metri, de unde o iei pe galerie spre abataj. Prima parte a acestei galerii (sectorul 2) e sustinuta de niste armaturi in semicerc, care au intre ele lemne, pe unde mai trebuie sa te apleci.

De la un punct incolo (sectorul 3), insa, trebuie sa mergi in pasul piticului iar, din loc in loc, pe distante de cativa zeci de metri, trebuie efectiv sa te tarasti in coate si genunchi, deoarece gaura galeriei e pana la un metru diametru.

Pe langa faptul ca in sectorul 3 e foarte cald, esti ud de transpiratie, nu ai loc sa te ridici, cand mergi in coate si genunchi trebuie efectiv sa te prinzi de ce poti sa inaintezi. Daca nu ai de ce sa te prinzi, iti introduci pur si simplu degetele in pamant sau carbunele sfarmat ce e sub tine si te tragi inainte. Nu mai spun ca trebuie sa fii atent la cap, sa nu te agati in ceva fier sau lemn, etc.

Pe cand ajungi la abataj, la punctul de lucru, esti efectiv extenuat fizic. Da, poti spune ca minerii au conditie fizica in acest mediu, se misca prin acele galerii ca “omul paianjen”, insa, totusi, dupa un asemenea traseu sa mai si lucrezi acolo 6 ore e ceva greu de descris in cuvinte. Sa mai faci, in aceste conditii, si productie mare de carbune e ceva irealistic. Noi (eu, doi consilieri ai mei si doi insotitori) am intrat pe un put care a scurtat traseul din sectorul 1 cu cca. 2 km. Respectivul traseu, insa, e facut de mineri tot pe jos. De la intrarea in mina pana la punctul de lucru (abataj) le ia minerilor si 30-40 de minute de mers pe jos. Abia de la momentul in care ajung la punctul de lucru incepe sa li se calculeze minerilor cele 6 ore de lucru, pe care trebuie sa le faca efectiv lucrand (timpul pe jos de la si pana la campul de lucru nu se ia in calcul).

Mai este un lucru important de retinut: de la un punct incolo, pe acest traseu de mers pe jos de 30-40 de minute, minerii trebuie sa ia in maini si sa transporte si echipamente de lucru, traverse, stalpi, suluri de plasa de sarma, grinzi metalice, etc. Fiecare dintre acestea au zeci de kg iar singurul mod de a le transporta pe ultima parte a drumului pana la punctul de lucru e doar manual.

Toate materialele pe care le vedeti in imagini au fost carate manual de mineri. In cazul abatajului, unde sunt fotografiile cu minerii, toti acei stalpi (fiecare avand zeci de kg), precum si grinzile metalice de sus, trebuie mutate manual dupa cum avanseaza frontul de lucru.

Pe scurt, e o munca fizica titanica in niste conditii de risc greu de constientizat, munca pe care numai niste oameni de fier cu „inima de leu” – cum mi-a spus un miner – o pot face.

Cand am fost la protestul minerilor din Lupeni in urma cu cateva saptamani, sotia unuia mi-a spus: „Dumneavoastra stiti ce inseamna sa-ti vina sotul de la lucru dupa sase  ore si sa cada lat acasa, neavand putere nici macar sa-si ridice copilul in brate?”. Acum am inteles-o perfect la ce se refera.

Cine din presa sau din politica mai spune ca minerii fac prea multi bani, ca ies la pensie la 25 de ani lucrati ori ii critica pentru ca isi cer drepturile, le spun sa se abtina de la comentarii pana intra intr-o mina, pana la punctul de lucru efectiv, sa vada riscurile si conditiile in care acesti bravi oameni cu inima de leu lucreaza.

Cand am fost la Lupeni, in urma cu cateva saptamani, sa vorbesc cu minerii ce protestau pentru ca nu si-au primit drepturile salariale, mai multi mineri protestatari de la suprafata sau sotii ale minerilor ce erau in subteran mi s-au plans de conditiile foarte grele de lucru, de lipsa investitiilor in mina si de faptul ca li se cere o productie nerealista in conditiile date. Am dorit sa intru in mina chiar atunci, in seara respectiva, insa mi s-a spus ca e o procedura de urmat si nu se poate pe moment (acum, ca am fost in mina, am inteles de ce). Le-am promis insa minerilor ca, pentru a vedea la fata locului conditiile de munca, voi face demersurile sa intru in mina si le-am facut. In mina au intrat acum si doi dintre consilierii mei.

Pentru a intra in mina ai nevoie de control medical la zi si dovada ca nu ai Covid. La fata locului ni s-a luat tensiunea si ni s-a facut un instructaj de protectie. Exista o masca (filtru, mai bine spus) pe care o porti cu tine in mina in caz ca e monoxid de carbon si trebuie sa stii cum sa o folosesti. Saculetul pe care-l veti vedea pe umarul nostru in poze sau filmari contine acest filtru/masca.

In mina, din loc in loc, am fotografiat sau filmat. Pentru a folosi un aparat video/foto in mina ai nevoie sa urmezi o procedura speciala de autorizare de la Insemex, pentru a se asigura ca aparatul nu produce scantei. Cu toate ca in mina sunt curenti de aer care aduc aer proaspat de la suprafata si scot aerul cu noxe (procedura de aeraj), exista situatii când se pot face acumulari de gaz metan , iar o scânteie poate produce explozie. Am urmat toate aceste proceduri si am ascultat îndrumările însoțitorilor, carora le multumesc pentru disponibilitatea si atentia pe care ne-au aratat-o”, a transmis europarlamentarul Cristian Terhes.

Angella Dumitrascu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: