Cu toţii avem dreptul de a fi fericiţi, de a ni se oferi oportunitatea să fim noi înşine

copii down De ziua lor, cei cu sindrom DOWN se simt încă marginalizaţi de  sistemul care ar trebui să-i protejeze

De ziua lor, copiii care suferă de sindrom DOWN din Valea Jiului se vor  reuni, astăzi,  la Casa Pollicino din Petroşani,  unde vor sărbători alături de gazde, de reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi a altor invitaţi ziua de 21 martie – Ziua Mondială a Sindromului DOWN.

O problemă gravă cu care se confruntă aparţinătorii de persoane cu sindrom DOWN este faptul că statul, pentru a face economii la bugetele judeţene ori locale au micşorat numărul angajaţilor personali, sau ceea ce este şi mai grav, de multe ori aceşti copii nu mai beneficiază de sprijinul unor însoţitori.

            „Ne-am confruntat cu astfel de cazuri. Mamele au stat să aibă grijă de copii lor, iar când cei de la comisia de expertiză au constatat că un copil are un coeficiat de inteligenţă peste 35 se alege cu gradul de handicap modificat şi lăsat fără însoţitor. Cum mai poate trăi acea mamă care trăieşte doar din indemizaţia primită”, a precizat preşedintele asociaţiei lupenene.

În România, educaţia este un drept garantat de Constituţie pentru toţi copiii şi tinerii, indifereant de origine etnică, socială, de sex sau apartenenţă religioasă. Sintagma „şcoală pentru diversitate” este echivalentă sintagmei „şcoală pentru toţi” şi reprezintă dezideratul maximei toleranţe în ceea ce priveşte diferenţele fizice, socioculturale, lingvistice şi psihologice existente între copii, elevi, misiunea fiind aceea de a le oferi tuturor posibilitatea de a învăţa în funcţie de ritmul, capacităţile şi nevoile proprii şi de a se exprima conform trăsăturilor individuale de personalitate. Acelaşi preşedinte acuză statul şi pe reprezentanţii acestuia că el nu trebuie să pună piedică părinţilor care se luptă să integreze în societate copiii cu astfel de sindrom ori alte dizabilităţi.

România nu are încă o strategie naţională de integrare şi recuperare şi de multe ori, aparţinătorii renunţă să-i mai ducă mai departe, devenind dependenţi  de aceştia. Părinte fiind de copil cu sindrom DOWN a cerut un profesor de sprijin pentru acesta şi cum această categorie profesională lipseşte cu desăvârşire în Valea Jiului, a fost nevoit să-şi înscrie copilul la o şcoală normală şi să plătească din buzunarul propriu lecţii de kinetoterapie şi logopedie, servicii pe care statul ar trebui să e ofere beneficiarilor, gratuit.

“Am cerut ISJ Hunedoara să-mi comunice câţi profesori de sprijin sau itinerate există în Valea Jiului. Din păcate, nu este nici unul, iar responsabilităţile sunt pasate în ograda Consiliului Judeţean, care a afirmat că are bani pentru aceşti specialişti, dar pentru Valea Jiului ei nu există fiindcă nu sunt solicitări”, a completat Liviu Corseanchi.

În replica, purtătorul de cuvânt al ISJ Hunedoara, Marta Mate, a transmis că:  „nevoia de personal calificat pentru a lucra cu aceşti copii este mult mai mare, decât personalul de care dispunem în momentul acesta”,  Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara are trei surse de finanţare: Ministerul Educaţiei, Consiliul Judeţean şi consiliile locale, iar în funcţie de banii alocaţi învăţământului, întotdeauna insuficienţi, se pot  face  angajări.  În judeţul Hunedoara  există în prezent doar  20 de profesori de sprijin, în Hunedoara, Deva, Haţeg, Călan şi Orăştie.  În schimb, nici unul nu lucrează în Valea Jiului. În baza de date a DGASPC Hunedoara  există peste 2900 de adulţi şi 440 de copii cu deficit mintal, încadraţi într-un grad de handicap.

“Din păcate, numărul acestora este mult mai mare, deoarece mulţi nu sunt înregistraţi, nu sunt în evidenţa serviciului de asistenţă socială din primării, nu au acte medicale şi marea majoritate sunt foarte săraci. Aceasta este marea problemă şi de multe ori reprezentanţii ong-rilor nici nu sunt luaţi în seamă de cei din comisia aflată în subordinea Consiliului Judeţean, în cazul persoanelor nedeplasabile, aparţinătorii sunt apostrofaţi şi intimidaţi de cei care ar trebui să-şi facă datoria şi să vină la faţa locului să vadă bolnavii”, a spus un alt reprezentat al unui ong din Valea Jiului, care se confruntă cu astfel de probleme şi care ni le-a semnalat de mai multe ori.

Legea 448/2006 prevede dreptul persoanei cu dizabilităţi să aibă parte de protecţie din partea statului. Din păcate legea este pe hârtie, iar ea nu se aplică!. Persoanele cu dizabilităţi sunt încă marginalizate de sistemul care ar trebui să-i protejeze. Dacă cetăţeanul de rând încalcă legile, este tras la răspundere. Pe drept cuvânt reprezentanţii persoanelor cu dizabilităţi se întreabă „Cine-i  trage la răspundere  pe cei care nu-şi fac datoria şi nu respectă legea dată? Ei trebuie să plece din sistem şi să-i  lase pe cei care, vor cu adevărat respectarea drepturilor acestor persoane, care şi aşa sunt bătute de soartă”.

Angella Dumitraşcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: