Senatorul Cristian Resmeriță, membru al comisiei pentru energie a Senatului de la începutul acestei sesiuni parlamentare, solicită în prima ședință a comisiei discutarea situației Complexului Energetic Hunedoara. În vederea găsirii unor soluții viabile pentru continuarea activității Complexului, senatorul a solicitat ca la această ședință să fie prezenții toți factorii de răspundere de a căror decizie depinde soarta Complexului Energetic Hunedoara, reprezentanții Ministerului Energiei , conducerea CEH , Consiliul de Administrație, reprezentanții Sindicatului Reprezentativ al minerilor, parlamentarii din județul Hunedoara.
“În întreaga mea activitate de parlamentar am luptat pentru contiunarea activității în minerit. Complexul trece din nou printr-o situație dificilă, nu pot accepta decizia ca alte două mine să fie închise și cu toate acestea nici până în prezent nu există o strategie clară pentru funcționarea CEH. În calitate de membru al comisiei pentru energie pe care am dobândit-o la începutul acestei sesiuni parlamentare am solicitat ca în prima ședință a comisiei, care va avea loc marți, pe ordinea de zi să se afle discutarea situației Complexului Energetic Hunedoara și prin convocarea tuturor factorilor de decizie: reprezentanți ai Ministerului Energie, conducerea CEH, conducerea Consiliului de Administrație al CEH, sindicatul reprezentativ al minerilor, parlamentarii județului Hunedoara și împreună cu membrii comisiei pentru energie să facem în așa fel încât să găsim în cel mai scurt timp cele mai bune soluții pentru a evita inchiderea altor mine și continuarea activității Complexului Energetic Hunedoara”, a declarat senatorul Cristian Resmeriță.
Acesta a tras de nenumărate ori semnale de alarmă, vizavi de situaţia în care se află CEH. Lipsurile majore care existau şi încă există în cadrul abatajelor din minele din Valea Jiului care au avut consecinţe fatale, soldate cu accidentele de muncă mortale, petrecute în ultima perioadă, iar CEH este la un pas de a intra din nou, în insolvență, pentru că, pe rolul înstanțelor de la Alba – Iulia și Deva sunt două dosare în care se cere declanșarea procesului de insolvență al CEH.
Complexul Energetic Hunedoara a raportat pierderi, pe primele șase luni ale acestui an, în valoare de 164.566.544 de lei. Potrivit raportării, la data de 30 iunie 2018, CEH înregistra creanțe comerciale în sumă de 14.174.703 lei, iar datoriile comerciale către furnizori erau în sumă de 187.428.648 lei.
Unele suspiciuni despre viitorul CEH și lipsa unei corespondențe între Ministerul Enegiei și comisarul pentru Enegie din cadrul C.E, au apărut chiar în cadrul recentei conferințe care a avut loc în aula Universității din Petroșani, comisarul european, Corina Crețu, declarând public că: ”nu Comisia Europeană este cea care dictează închiderea minelor, nici dezvoltarea economică. Există o corespondență între Guvernul României și comisarul care răspunde de competiție și potrivit regulamentelor, la sfârștitul acestui an, U.E nu mai finanțează ajutorul de stat pentru mine. Eu voi verifica, când mă întorc la Bruxelles, dacă există această corespondență viabilă și în ce măsură sunt argumente concrete solide, pentru a determina Comisia Europeană să facă o excepție(…). Valea Jiului este o zonă specială, atât pentru România, cât și pentru Europa, ea reprezintă a doua cea mai mare regiune carboniferă din Uniunea Europeană, în ceea ce privește numărul angajaților în sectorul extracției și exploatației cărbunelui”.
Și senatorul Cristian Resmeriță a fost tranșant și așa cum am prezentat în articolele precedente, acesta a cerut încă o dată lămuriri miniștrilor prezenți și tuturor participanților despre viitorul CEH. Poate că vom avea un răspuns după întălnirea de marți. Viitorul regiunilor care depind în prezent de utilizarea cărbunelui și viitoarele condiții de trai din aceste zone sunt aspecte care trebuie incluse în planificarea prospectivă pentru următoarele două generații – altfel spus, pentru următorii 25-50 de ani. Nu trebuie să se permită ca eliminarea treptată a utilizării cărbunelui în scopuri energetice în aceste regiuni să aibă ca efect stagnarea acestora. Aceste regiuni, dat fiind potențialul economic și social de care dispun, trebuie să fie implicate în punerea în aplicare a politicii UE privind energia și clima. Dezvoltarea durabilă a acestor regiuni trebuie să se facă prin garantarea desfășurării de dialoguri – pe plan politic, civic și social – prin care să se asigure existența unor planuri în vederea tranziției, atât la nivel național, cât și la nivelul întreprinderilor și al industriei. Infrastructura energetică existentă și resursele umane calificate din regiunilor miniere care exploatează cărbunele trebuie să fie valorificate pe deplin, iar în această privință, printre măsurile care urmează să fie sprijinite ar trebui să se afle promovarea investițiilor publice și private. Întreprinderile existente și ceilalți actori de pe piață trebuie să investească masiv în noi instalații de producție, inclusiv în instalațiile de generare a energiei din surse regenerabile. Pentru a incita la realizarea altor investiții de către sectorul privat, care joacă un rol esențial, fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) au alocat o sumă minimă de 27 miliarde EUR, specific dedicată investițiilor într-o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv în eficiența energetică. Un procent de cel puțin 12 %, 15 % sau 20 % din alocările din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) la nivel național trebuie reinvestit pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele în regiunile mai puțin dezvoltate, regiunile de tranziție și, respectiv, în regiunile mai dezvoltate din UE. Dacă Fondul de coeziune (FC) este utilizat pentru astfel de investiții, cota pentru regiunile mai puțin dezvoltate crește la 15 % ( 9 ). În strategia pentru regiunile carbonifere care au un viitor pe termen mai lung, cercetarea și dezvoltarea vor juca un rol foarte important: creșterea eficienței centralelor electrice va duce la o și mai mare reducere a emisiilor și la scăderea consumului de combustibil. Creșterea flexibilității centralelor electrice poate contribui la sprijinirea surselor regenerabile de energie intermitente. În plus față de tehnologiile curate de ardere a cărbunelui sau de utilizare și stocare a CO2, ar trebui luate în considerare și alte opțiuni în materie de utilizare a cărbunelui. Cu toate acestea, chiar și în regiunile în care extracția cărbunelui are perspective pe termen mai lung, prioritatea trebuie să fie pregătirea pentru sistarea extracției de cărbune și pentru restructurarea regiunilor miniere.
Angella Dumitrașcu
