În zilele premergătoare marii sărbători a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, veşti minunate ne transmite stareţul Schitului din Straja, Dimitrie Ivasco. Acesta a anunţat că o mare minune s-a săvârşit la Straja, un izvor a apărut în curtea frumoasă a schitului, gardinienul canin fiind cel care, i-a indicat părintelui minunea dumnezeiască apărută zilele trecute.
„Săptămâna aceasta l-am amenajat. E o minune de la Bunul DUMNEZEU. Anul acesta Schitul Straja împlineşte 19 ani de când a fost ridicat în locul acesta. Iar apa este adusă la schit de la câţiva kilometri, din munte, prin pământ, prin instalaţie specială, prin cădere, de la nişte izvoare captate. Prin urmare, niciodată până acum nu a mai fost izvor de apă chiar în curtea schitului”, a ţinut să spună părintele stareţ.
Iar luni, pe 21 mai, la schitul din Straja va fi mare sărbătoare, pentru că îşi sărbătoreşte unul dintre hramuri. La slujbă va participa şi Episcopul Gurie al Devei şi Hunedoarei şi un sobor de preoţi.
Ctitorul schitului, omul de afaceri Emil Părău invită pe această cale cetăţenii Văii Jiului să participe la marea sărbătoare din Straja. În anul 1996, la Cabana Montana, chiar de Sfinţii Constantin şi Elena, un turist a aprins lumina într-o încăpere. Becul s-a ars, iar flama de la filament a imprimat pe interiorul becului o cruce. Becul a fost spart de către unul dintre turişti, dar după numai două săptămâni fenomenul s-a repetat. Interpretarea dată atunci de un călugăr a fost legată de cei opt sute de ostaşi care au murit în zonă în Primul Război Mondial. Aşa a fost construită Crucea Eroilor în memoria militarilor români, după care a fost ridicat schitul din lemn şi, mai apoi, tunelul celor 365 de sfinţi.
Sfinţii împăraţi, Constantin şI mama sa, Elena, erau de neam roman. Tatăl lui Constantin cel Mare, Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocleţian, a divorţat de Elena, care nu s-a recăsătorit, ci a trăit cu credinţă în Dumnezeu, în preajma fiului său, Constantin. În acei ani, Maxenţie, care împărăţea în Roma, făcea nenumărate nelegiuiri, chinuindu-i pe creştini şi dărâmând sfintele biserici. Constantin n-a fost de acord cu persecuţia tiranului Maxenţie şi a pornit război împotriva lui. Cu toate că avea mai puţini ostaşi decât Maxenţie, şi-a pus nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, Căruia se ruga deseori, cu toate că, la acea vreme nu era botezat. Iar ruga sa a fost ascultată. În amiaza mare, I s-a arătat pe cer o cruce mare, închipuită din stele, sub care era scris: „Cu acest semn vei birui”. Noaptea, în somn, i s-a descoperit Mântuitorul Iisus Hristos, care i-a cerut să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile soldaţilor. Cu mare credinţă a poruncit atunci oştenilor să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci atât pe steaguri cât şi pe haine, pe coifuri şi pe arme şi au pornit la luptă. Semnul Sfintei Cruci le-a adus biruinţă. Maxenţie a fost înfrânt şi înecat în apa Tibrului, de lângă Roma. Constantin a fost primit cu mare bucurie în cetate şi încoronat ca împărat al întregului Imperiu roman de Apus, în anul 313. Ca semn de mulţumire către Dumnezeu, împăratul Constantin a semnat un act, după sfatul maicii sale, cunoscut până astăzi sub numele de „Edictul de la Milano”, prin care s-a dat libertate tuturor creştinilor, aceasta fiind dealtfel cea mai importantă realizare a împăratului Constantin cel Mare. În anul 313 creştinismul a fost recunoscut de stat, însă a devenit religie mai târziu, în timpul lui Teodosie cel Mare (379-395). Însă prin Edictul de la Milano episcopii şi preoţii au fost scoşi din închisori, templele idoleşti au fost dărâmate iar în locul lor au fost clădite biserici creştine. Au fost aruncate uneltele de tortură, în timp ce cuptoarele în care se ardeau creştinii au fost stinse. Cei care fuseseră prigoniţi pentru dreapta credinţă îi mulţumeau lui Dumnezeu cu lacrimi în ochi. Împăratul Constantin a domnit 42 de ani apoi, în anul 337 a trecut la Domnul, lăsând Imperiul Roman în stăpânirea celor trei fii ai săi. A fost înmormântat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol pe care a ctitorit-o.
Angella Dumitraşcu
