Luceafărul poeziei româneşti, omagiat pe scena Palatului Cultural din Lupeni

   România este un exemplu de toleranţă şi iubire pentru toţi locuitorii săi. România este singura construcţie statală rezultată în urma  primei conflagraţii mondiale  care a rezistat şi asta s-a datorat faptului că a fost edificată pe cele mai corecte fundaţii: acelaşi popor, aceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi cultură.

Conform Legii nr. 238 din 7 decembrie 2010,  ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naţionale, reprezintă data naşterii poetului naţional al românilor, prozatorul, dramaturgul, ziaristul şi gânditorul, Mihai Eminescu (1850-1889). Ziua Culturii Naţionale reprezintă  nu numai o zi în care celebrăm ”Luceafarul” poeziei româneşti, dar si o zi de reflecţie asupra culturii române, în general, a esenţei românismului din sufletul oricăruia dintre noi.

Membrii Cenaclului PAS cu Pas au oferit locuitorilor municipiului Lupeni luni, 15 ianuarie, o seară de neuitat,  celor care au dorit să aducă un omagiu poetului naţional. S-au recitat poezii, s-a cântat şi tinerii artişti, coordonaţi de Petronela Baldovin, au primit aplauzele spectatorilor. Chiar dacă numărul spectatorilor a fost redus, seara a fost un adevărat regal  artistic.

Într-un site se specialitate,  unde s-au prezentat  studiile despre viaţa şi opera marelui Mihai Eminescu,  se specifica că, printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi formula sa originală de salut, dar şi modul cum ştia să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său strârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei „Trăiască naţia!”. El răspundea atunci răspicat: „Sus cu dânsa!”.

De altfel era un personaj şi cu un umor fin, spune istoricul Gheorghe Median. Totodată, apropiaţii poetului povesteau că Eminescu avea şi un tic verbal. Ştefanelli spune că, de când l-a cunoscut, de elev, obişnuia să folosească mereu expresia „pur şi simplu”, aproape în orice context. Totodată se spune că Eminescu nu obişnuia să înjure. Nici măcar când se ameţea de la băutură. Singura lui înjurătură ar fi fost „Tu-i neamul nevoii!”                                                                     Elena DRAGOMIR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: