Lecţie de istorie locală la Muzeul Satului

Creaţiile folclorice sunt “pietre scumpe” în sânul poporului” V.Alecsandri

   Cultura este un sistem-instrument prin care o persoană este pusă într-o situaţie favorabilă pentru a confrunta problemele specifice implicate de satisfacerea nevoilor. Sistemul socio-cultural al organizaţiilor va reflecta sau va trebui să reflecte aspiraţia membrilor pentru satisfacerea nevoilor prin muncă şi participarea la viaţa organizaţională. Nici un popor nu poate exista fără comunicare, fără schimb de valori. Valorile fiecărui neam vin din vechime, îl individualizează şi îl caracterizează.

     Iar arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de comori pentru toţi cei care-şi iubesc patria şi neamul, Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important în viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu dansurile, cântecele şi strigăturile nelipsite la aceste datini, izvorul lor este nesecat pentru acela care încearcă să le cunoască şi să le adune pentru a le dărui din nou, după cum spune şi Anton Pann: “De la lume adunate, şi-napoi la lume date”.

Plecând parcă de la aceste versuri ale marelui  folclorist, literat şi publicist, soţii Viorica şi Ioan Holobuţ, au purces în urmă cu zece ani să-şi împlinească visul: un “Muzeu al Satului”, al momârlanului din Valea Jiului. Efortul lor nu a fost uşor, s-au lovit de multe ori de reticenţa unora, dar nu au renunţat.

“Am început să colindăm gospodăriile momârlanilor din Lupeni dar şi din celelalte localităţi ale Văii Jiului. Le-am explicat tuturor că vrem să facem un “Muzeul al Satului”. Am fost primit de unii cu multă înţelegere şi am început să adunăm fel şi fel de  obiecte vechi foliste în gospodăriile lor. Am fost ajutat în acest demers  şi de o parte dintre colegii cadre didactice de la şcoala Gimnazială nr. 2 din Lupeni. În primăvara anului 2007, deci, în urmă cu zece ani, am iniţiat cu proiect între şcoală şi Primăria Lupeni pentru amenajarea muzeului. După ce am primit spaţiul în cadrul şcolii ne-am apucat de amenajarea lui, iar în 2010 a fost inaugurat. Acolo a funcţionat până în anul 2014″, a ţinut să declare Ioan Holobuţ, profesorul pensionar pasionat de istoria, tradiţiile şi obiceiurile populare din Valea Jiului. De-a lungul timpului, acest muzeu a fost vizitat de zeci şi sute de elevi şi cadre didactice din zonă, dar şi din alte zone ale ţării, sau din alte ţări europene, de pe alte meleaguri ale lumii.

După ieşirea la pensie a distinsului cercetător şi restaurator a multora dintre obiectele care se aflau în muzeu, acesta a încercat să găsească o nouă locaţie pentru muzeul încropit la şcoală. I-a întins o mână de ajutor filantropul Văii Jiului, Emil Părău.  Acesta a subscris ideii de a realiza o gospodărie ţărănească, cu toate acareturile. Au demarat lucrările la o casă tipic momârlănească la Pensiunea Retezat, iar în vara anului 2016 au fost expuse obiectele, în noua locaţie.

Întemeietorii muzeului mai au în plan de a amenaja şi o stână dacică în imediata apropiere a gospodăriei ţărăneşti, iar întregul ansamblu este împrejmuit cu un gard tradiţional ţărănesc realizat de inimosul învăţător. Zilele trecute, mai mulţi colegi de la diferite muzee din Bucureşti au ţinut să viziteze Valea Jiului, pentru a se documenta pentru o viitoare acţiune care va avea loc la Muzeul }ăranului Român şi care va avea ca subiect “Valea Jiului –  o istorie vie”.  La Muzeul Satului Momârlănesc, Ioan şi Viorica Holobuţ şi coregraful Marianne Peptenaru au ţinut o adevărată lecţie de istorie oaspeţilor, care au pus întrebări despre obiectele expuse, despre modul în care au fost achiziţionate obiectele, despre cele mai importante evenimente care au loc peste an, în viaţa momârlanilor şi locuitorilor din Valea Jiului, despre cum convieţuiesc în armonie, în familii mixte, românii cu maghiarii, cu germanii, cu italienii,  cu romii şi alte naţionalităţi din Văii Jiului.

Scopul acestui muzeu este de a promova şi conserva tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. În ultima perioadă pragul acestui inedit muzeu, care s-a născut din dragostea faţă de ceea ce au mai bun comunităţile, a fost trecut şi de mai mulţi elevi lupeneni dar şi din alte zone, care au rămas şi ei impresionaţi de bogăţia şi varietatea obiectelor expuse, copiii dovedind un interes deosebit pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele despre viaţa şi activitatea zilnică a momârlanilor.

Puţine popoare ale lumii au reuşit să conserve atât de bine cultura tradiţională, pentru că s-au aliniat globalizării, uitând de lucrurile spirituale. Românii sunt însă privilegiaţi şi trebuie să ne închinăm în faţa acelor oameni care, pe banii lor, prin munca asiduuă pe care o depun,  încearcă să promoveze adevăratele comori ale neamului.  Sprijinirea conservării patrimoniului local şi al tradiţiilor trebuie să devină o prioritate pentru toţi factorii decizionali, pentru că, alături de serviciile agroturistice, mesteşugurile şi activităţile tradiţionale pot fi o modalitate de promovare şi creştere a atractivităţii zonelor, precum este şi Valea Jiului, care pot atrage turiştii şi cu beneficii diverse  pentru populaţia locală.

Angella Dumitraşcu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *