În urma discuţiilor purtate miercuri dimineaţa cu conducerea sindicatului Muntele, Vasile Păduraru, liderul de sindicat de la mina Lonea, poate cel mai corect şi de bună credinţă lider sindical, şi-a înaintat demisia din funcţia de vicepreşedinte al acestei organizaţii. Declarativ, Păduraru motivează aceasta prin faptul că unii lideri sindicali sunt implicaţi politic şi au dezinformat minerii şi chiar dacă nu a dat nume, este clar ca lumina zilei că vizat este nimeni altul decât Bebe Nica, sluga PDL-ului. Când apăreau probleme, Vasile Păduraru era folosit drept exponent al celor nemulţumiţi, în vreme ce Bebe Nica stătea cuminte la cabana din Straja, unde făcea planuri pentru salvarea mineritului.            Băgat de fiecare dată la înaintare, Păduraru era ocolit atunci când era vorba să se ia hotărâri decisive cu privire la minerit şi implicarea sindicatelor în semnarea CCM, numirea directorilor începând de la cel general până la cei de mină, şefi de sectoare şi maiştri. Spre exemplu, Contractul Colectiv de Muncă din 2014, declarat drept istoric de Bebe Nica, a fost negociat direct cu directorul Aurel Niculescu şi ţinut la secret chiar şi faţă de liderii sindicali, unii chiar din sindicatul Muntele, după cum declarau la acea vreme Ionuţ Ciubotaru de la mina Vulcan şi Vasile Păduraru de la mina Lonea.

Acest CCM a fost istoric doar pentru Bebe Nica şi cei de la conducerea Complexului, care sunt în realitate singurii care au câştigat de pe urma semnării contractului în forma în care a fost negociat. În baza acestui contract, directorii au prevăzute salarii de bază de peste 100.000.000 lei vechi, cel al lui Bebe Nica apropiindu-se de 80.000.000 lei, plus alte avantaje şi sporuri negociate la secret de Bebe Nica cu stăpânii lui de la Mintia.

Contractul Colectiv de Muncă din 2014 a fost o piatră de moară pentru CEH, care a băgat în ultimele patru luni ale anului pierderi de 66 de milioane de lei peste cele acceptate prin Bugetul de Venituri şi Cheltuieli. Astfel, de la 286 de milioane de lei pierderi acceptate de Victor Ponta când s-a aprobat bugetul CEH, după intrarea în vigoare a istoricului CCM din 2014 negociat între Bebe Nica şi Aurel Niculescu, pierderile CEH au ajuns la 352 milioane lei. În anul 2015 pierderile au fost de 445 milioane lei, cea mai mare pondere a acestora fiind generate după luna martie când conducerea politică afost schimbată cu apropiaţi ai lui Bebe Nica. Efectele acestor schimbări au fost creşterea cu 30 % a costurilor şi scăderea producţiei cu 25 % şi oprirea termocentralelor din lipsă de cărbune. Minerii au pierdut la bonurile de termoficare, curent, sporul de noapte, sporul de vechime, prime, zile libere plătite şi alte drepturi pe care le-au câştigat de la greva din august 1929, la cea din 1977 şi până la mişcările din anii 90 dar au câştigat un spor care nu este prevăzut în Codul Muncii, denumit „de fidelitate”, care oricum nu acoperă integral banii pierduţi prin tăierea sporurilor legale pierdute. Minerii au mai câştigat şi „tichetele cadou” care, conform legii se pot acorda doar cu ocazia anumitor evenimente (Paşte, Ziua Minerului, Sfânta Varvara), dar, mai ales, prin Contractul Colectiv de Muncă au primit dreptul de a fi plătiţi fără să muncească, ei primind K-ul de 1 indiferent dacă dau sau nu cărbune.

Probabil, Vasile Păduraru, pe care l-am văzut personal ieşind din şut la puţul de pe Maleia al Minei Lonea, nu mai vrea să fie părtaş cu Bebe Nica la închiderea mineritului din Valea Jiului. Poate vrea ca după ieşirea la pensie să se poată întâlni cu ortacii la o bere, iar aceştia să nu-i bată obrazul. Deşi este greu de crezut că în sindicate mai există asemenea oameni, iată că, costumul Armani de lider sindical nu l-a schimbat pe Vasile Păduraru, el rămânând acelaşi apărător al drepturilor minerilor, care nu se fereşte să se frece de ei prin sălile de pontaj sau să aştepte să se pună geamuri pentru a intra în mină.

Andrei VLAD