Aşa cum ne-am obişnuit deja, anunţăm astăzi o nouă ediţie a campaniei „Premianţii fără premii” în cadrul căreia vă propunem să ne vedem cu un alt om minunat. Este vorba despre o pădureancă din Poieniţa Tomii, îndrăgostită de tradiţiile româneşti, de straiele tradiţionale şi de… muncă. Chipul ei brăzdat de timp este o mărturie a trecerii prin viaţă în mod frumos şi sănătos.
La 92 de ani, doamna Maria Marina surprinde prin vitalitatea de care dă dovadă, acuitatea vizuală, un sistem de valori bine definite, uşor perceptibile şi adânc păstrate în sufletul său. Dar nu acestea sunt argumentele pentru care am ales să vă invităm s-o cunoaşteţi şi să o premiaţi cu recunoaşterea dumneavoastră. Aflată la o vârstă la care puţini se mai gândesc la muncă şi la proiecte de viitor, venerabila doamnă munceşte zilnic în gospodărie, are grijă de animale, tricotează, nu-i stau mâinile aproape toată ziulica. Nici acesta nu este motivul pentru care o propunem, desi este sufficient credem noi.
În fiecare zi doamna Maria Marina munceşte, indifferent unde s-ar afla îmbrăcată în costum popular, straiul traditional al pădurenilor. Aşa simte ea că trăieşte şi aşa vrea s-o facă în continuare. Am întrebat-o de ce se îmbracă astfel, iar răspunsul a fost pe cât de simplu, pe atât de elocvent. „Păi, eu le-am făcut şi de ce să le arunc, să iau din astea care se rup!?”, ne-a spus în timpe ce ne privea cu ochii săi veseli.
Când am ajuns la domnia sa, am găsit-o în camera, stătea pe un scăunel, tras mai lângă fereastră să aibă lumină. Lucra la ciorapi de lână şi cu greu şi-a putut ascunde mâhnirea că nu mai vede aşa bine ca în tinereţe. Nu am zis nimic, nu am pomenit despre faptul că lucra fără ochelari, ceea de denota faptul că încă se poate lăuda cu o vedere bună.
Dimineaţa se trezeşte, îşi ia ca de obicei straie frumos şi viu colorate, specific }inutului Pădurenilor, şi dă tura prin orgadă pe la animale. Le hrăneşte, vorbeşte cu ele, le mângâie şi se bucură de clipele petrecute în vârf de munte. Am găsit-o puţin supărată. „M-o călcat vaca şi mă doare puţin piciorul, dar îmi trece”, ne-a mărturisit. A acceptat invitaţia noastră, vine la Deva să ne vedem cu dumneaei şi să ne bucurăm de prezenţa unui om frumos.
Pentru toate acestea, pentru cele arătate mai sus, vă propunem, să ne întâlnim cu ea şi să-i spunem că-i mulţumim pentru ceea ce ne oferă, un exemplu de om. Sâmbătă, 27 februarie 2016, ora 11.00, doamna Maria Marina vine s-o cunoaştem. Aveţi ocazia să o priviţi în ochi, să-i spuneţi o vorbă caldă şi să fiţi parte dintre cei care îi vor mulţumi oficial printr-o diplomă şi un buchet de flori venind în faţa statuii lui Decebal din centrul Devei.
Despre proiectul „Premianţii fără premii”
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viaţa mai frumoasă prin munca lor. Artişti, inventatori, meşteşugari şi alţii care ne arată că frumosul şi utilul sunt aici, lângă noi.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.
Lasă un răspuns