Au trecut şapte ani de când doisprezece mineri îşi pierdeau viaţa în teribilul accident de la mina Petrila, lăsând în urma lor 13 copii orfani şi familii îndurerate

morti petrilaBRAD IOSIF, inginer şef producţie

HOLINGHER DORU, şef sector I

STOIAN VASILE, miner sector I

MATAN ADRIAN, ajutor miner front sector I

MATES DAN, sondor sector VI

MOS SILVIU, miner şef schimb sector I

SIPOS CRISTIAN, miner sector I

ALECSA MARCEL ALIN, sondor sector VI

FRATILA DANIEL, miner şef de schimb sector VI

ELEKES ATTILA, miner galerie sector VI

VISAN TRANDAFIR, adjunct şef sector I

PUIAN NICOLAE, miner şef brigadă

Ei sunt cei 12 mineri, aflaţi în fatidica zi de sâmbătă, 15 noiembrie 2008, în subteranul minei Petrila, care nu au mai văzut lumina zilei. Nu erau la un concert rock cu băutură, dezmăţ şi artificii ci erau acolo pentru a câştiga o pâine pentru familiile lor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACei care au scăpat din explozie, unii cu arsuri grave, nu şi-au călcat golegii în picioare, cum au făcut rockerii de la Colectiv, ci i-au cărat în spate sute de metri salvându-le astfel viaţa. {ase dintre minerii accidentaţi, cu arsuri grave pe corp şi pe căile respiratorii au fost transportaţi la spitalul de arşi din Bucureşti unde au fost îngrijiţi de medicii români, cinci dintre aceştia întorcându-se apoi acasă, după mai multe luni de spitalizare. Nici unul nu a fost transportat în străinătate, deşi starea acestora era foarte gravă şi nici nu au fost aduşi medici din Germania, Austria, Franţa etc. Este vorba despre Matei Petru, Socolescu Alexandru, Alexa Nicolae, Iordache Nicolae Florin şi Bâlbă Sorin Mihai, care, din păcate a decedat la spitalul din Bucureşti.

Nu s-a decretat doliu naţional şi nici un club din Bucureşti sau din ţară nu a fost închis măcar o jumătate de oră în memoria minerilor morţi în teribila explozie din 13 noiembrie 2008.

Ca să vedeţi cât de puţin contează Valea Jiului sau restul ţării pentru miticii de la Bucureşti, dacă pentru victimele incendiului din clubul Colectiv s-a decretat trei zile de doliu naţional, acest lucru nu s-a întâmplat nici înainte de război, nici după război, nici înainte de revoluţie nici după revoluţie, indiferent câţi oameni au murit, câţi au fost răniţi, în ce condiţii, sau câţi orfani au rămas în urma acestor tragedii. Mai mult, minerii accidentaţi, rămaşi cu sechele în urma arsurilor suferite, au fost uitaţi de toată lumea, fiind obligaţi să-ţi plătească singuri tratamentul după ce au ieşit din spital.

Si atunci, ca şi în cazul tragediei de la clubul Colectiv, televiziunile centrale au transmis vreo două zile în direct, pedalând în special pe lucrurile negative, spre deosebire de cei de la Colectiv pe care televiziunile îi arată ca pe nişte corifei în domeniile lor de activitate, minerii morţi nefiind menţionaţi cu niciun fel de merite, deşi erau cu toţii buni în meseria lor, Alexa Marcel fiind şeful de echipă al celor mai buni salvatori din ţară. Autorităţile s-au băgat şi ele în seamă, miniştrii au vrenit la Petroşani, au dat declaraţii pe sticlă, şi-au exprimat regretele, i-au declarat eroi pe cei care au particitat la operaţiunile de salvare, au mai promis investiţii în minerit pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple asemenea tragedii şi… valea. Valea cu miniştrii care s-au cărat rapid la Bucureşti şi tot valea şi cu promisiunile pe care aceştia le-au uitat imediat ce coloana cu girofar a intrat pe Defileul Văii Jiului.

Tragedii care au zguduit Valea Jiului dar care nu au avut nici un ecou la Bucureşti

1980 – În urmă cu 35 de ani, la 29 noiembrie 1980, în subteranul minei Livezeni a avut loc o explozie, iar bilanţul a fost unul de neimaginat: 53 de morţi (38 de mineri şi 15 militari în   termen), 27 de răniţi (19 mineri şi 8 soldaţi), 35 de văduve şi 37 de copii rămaşi orfani de tată.

1982 – La mina Petrila, 14 mineri au murit iar alţi 15 au fost răniţi, după ce praful de cărbune s-a aprins.

2001 şi 2002 – La Exploatarea minieră Vulcan şi-au pierdut viaţa 24 de mineri, în două explozii.

Noiembrie 2008 – la Mina Petrila, 8 mineri sunt ucişi şi 9 răniţi de o explozie, într-o galerie aflată la 900 de metri sub pământ. Salvatorii care au intrat după ei sunt surprinşi de o a doua explozie, şi bilanţul urcă la 13 morţi, şi 12 răniţi.

Nici una dintre aceste tragedii nu au sensibilizat Bucureştiul pentru a decreta doliu naţional sau orice altă formă de omagiere a victimelor. Probabil, dacă victimele erau într-un club din Bucureşti, cu muzică şi băutură, şi se călcau în picioare la ieşire, alta ar fi fost atitudinea autorităţilor. Dar pentru nişte amărâţi de mineri, miticii care ne conduc au considerat dintotdeauna că nu merită un asemenea efort. După cum merg lucrurile, s-ar părea că în opinia miticilor minerii nu merită decât să muncească în fundul pământului, să scoată cărbune cu sudoare şi uneori cu sânge, iar apoi să li se închidă minele iar ei să fie lăsaţi pe drumuri.

După cum au hotărât guvernanţii, cu acordul liderilor sindicatului reprezentativ Muntele, ultima tonă de cărbune din subteranele Văii Jiului va fi scoasă la sfârşitul anului 2018. După aceea, şomaj pentru mineri şi cărbune din import, ieftin şi bun, pentru termocentrale. Din ăla care respectă normele UE, nu scoate fum şi noxe ca huila din Valea Jiului cu care au funcţionat zeci de ani termocentralele Mintia şi Paroşeni. Prima a fost mina Petrila care, nu demult, s-a alăturat ortacilor trecuţi în nefiinţă. Vor urma pe rând toate celelalte mine, până când în Valea Jiului mineritul va fi o amintire. Aşa cum sunt ortacii care şi-au pierdut de-a lungul vremii viaţa, comemoraţi în fiecare an de Ziua Minerului.

Andrei VLAD

 

2 comments

  1. rusu constantin says:

    Cine si unde sunt criminalii ???

  2. klaus says:

    La mai putin de o luna dupa explozia din Livezeni [ 29 nov. 1980 ] am inceput sa muncim ca soldati in acea mina- si in orizontul 400 – .Am muncit in Livezeni si Aninoasa 1 an si 4 luni ,in acea perioada stiu eu ca au murit 6 soldati in termen in Vale .Am primit cate aprox.500 lei lunar -depsusi in CEC . si o hartie ca am mucit cu 120 lei pe post [zi ],nu era acolo sambata sau duminica s-au liber doar bolnav puteai sa scapi de munca .Era un fel de exploatare sub amenintarea Tribunalului Militar .Pentru ca ma apropii de pensie m-am interesat ce as potea face cu acea hartie cu muncitul in mina ,numai ca domnii de la pensii fac pe prostii cu min!??!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *