Sunt oameni pe care, datorită valorii şi notorietăţii lor, îţi vine foarte greu să-i prezinţi într-o lumină corectă, pentru că orice ai spune şi oricât ai încerca să redai imaginea de ansamblu a acestora rişti să ciunteşti din strălucirea lor. Oamenilor acestora este suficient să le pronunţi numele pentru ca publicul să ştie despre cine şi mai ales de ce este vorba. Unul dintre ei este maestrul Dumitru Fărcaş. Îi spui numele şi îţi vin în minte imagini şi sentimente despre Ardeal, despre ţara ta, despre oamenii frumoşi şi despre dragostea faţă de meleagurile natale. Trudeşte de o viaţă pentru valorile noastre autentice şi se luptă să arunce înainte, în timp, tezaurul nostru folcloric.
Iată cum se descria chiar domnia sa în urmă cu câţiva ani când făcea o declaraţie de presă unui cotidian central: „Eu sunt un fiu de ţăran din Maramureş. La mine în familie se cânta la fluier, fraţii mai mari cântau la clarinet. Am fost descoperit de directorul liceului de muzică. În 1960, când s-au pus bazele Ansamblului Maramureşului, am făcut parte din acest ansamblu. În 1962 am intrat la Conservator, între timp am participat la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale, printre care cel de la Helsinki. Tot în 1962 am preluat „Ansamblul Mărţişorul”, un mic nucleu de câţiva studenţaşi, şi l-am transformat într-un ansamblu prestigios, care a participat la diferite concursuri şi festivaluri naţionale, internaţionale. Am câştigat tot ce se putea câştiga… Discul de aur, Ciorchinele de aur, Medalia de aur, cel mai bun şef de orchestră – Dumitru Fărcaş. Am fost decorat de Guvernul României cu Crucea Serviciului Credincios în grad de Cavaler şi cu Ordinul Meritul Cultural în grad de mare Ofiţer. În urmă cu două luni am fost declarat Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj. Am muncit foarte mult şi cu multă dragoste pentru această profesie. Cariera mea mi-a adus mari satisfacţii şi m-am simţit extraordinar de apreciat. Dovada sunt marile documente şi aprecieri pe care le am din ziare, reviste, spectacole de radio şi televiziune, CD-uri şi de tot ceea ce am făcut pînă acum.
Sunt mândru, pentru că oameni de mare prestigiu din lumea culturii mi-au adus elogii şi aprecieri. Începînd cu Fănuş Neagu, D.R. Popescu, Marin Constantin, Constantin Arvinte până la marea interpretă Maria Tănase. Am crescut pe altarul artei şi al culturii 47 de ani (n.n. – acum sunt 55) de ani. şi mă simt încă foarte bine. Nu am de ce să-mi fac mustrări. Am o familie frumoasă, am un copil de care sunt mîndru. Din păcate, nu îi mai am pe ai mei lîngă mine, nici părinţii şi nici fraţii, dar am foarte mulţi prieteni, am satul întreg care m-a făcut Cetăţean de Onoare atât comuna mea, cât şi Bucureştiul, Baia-Mare, Clujul şi Reşiţa.
Visele mele au fost întotdeauna legate de cîntec, mai ales de când am început să cunosc câte ceva din ale cântecului românesc. De aici încolo… am reconstituit casa părintească în satul meu natal, într-o livadă cu cireşi, cu meri, cu peri şi cu tot ce este mai frumos.”
Pentru exemplul oferit, pentru întreaga strădanie a unui asemenea om, vă propunem să ne întâlnim cu acest om minunat şi să-i spunem că-i mulţumim pentru ceea ce ne oferă, un model de suflet şi de profesionist. Sâmbătă, 31 octombrie 2015, ora 11.00, maestrul Dumitru Fărcaş vine să-l cunoaştem. Aveţi ocazia să o priviţi în ochi, să-i spuneţi o vorbă caldă şi să fiţi parte dintre cei care îi vor mulţumi oficial printr-o diplomă şi un buchet de flori venind în faţa statuii lui Decebal din centrul Devei.
Despre proiectul „Premianţii fără premii”
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Probabil vă întrebaţi cine sunt aceşti premianţi şi de ce nu au premii. Ei sunt oamenii de lângă noi pe care toţi îi văd şi nimeni nu-i „ascultă”. Tăcuţi duc România mai departe. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viaţa mai frumoasă prin munca lor. Artişti, inventatori, meşteşugari şi alţii care ne arată că frumosul şi utilul sunt aici, lângă noi.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.
Lasă un răspuns