De 19 ani, căminul de la Lupeni a devenit o familie pentru seniorii Văii Jiului

          Ziua  de 1 octombrie, ca Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, reprezintă dovada preţuirii sincere şi a respectului pe care noi toţi le datorăm persoanelor aflate la vârsta senectuţii, pentru toate eforturile şi realizările înregistrate de-a lungul timpului.

Am avut de nenumărate ori ocazia fericită de a învăţa din exemplele de viaţă pe care ni le oferă persoanele de vârsta a treia, pe care cu onoare le avem alături, de a înţelege mai bine ce înseamnă continuitatea, consecvenţa, ataşamentul faţă de valorile şi principiile pe care se bazează comunitatea. Din înţelepciunea senectuţii am învăţat de la aceştia că familia este un cult la români, este un simbol în care credem şi în care ne regăsim cu toţii.

Putem să spunem că persoanele vârstnice, rezidente în căminul din Lupeni aparţinător Asociaţiei Galsul Penticostalilor, sunt într-o mare familie. De la înfiinţarea lui, în urmă cu 19 ani, membrii asociaţiei au încercat prin mijloacele de care dispun să le ofere cele mai bune condiţii de convieţuiere, tratamente de specialitate, etc.

De ziua lor, și la căminul din Lupeni a fost sărbătoare.

Le-au fost pregatite bucate alese și ceva dulce, s-a socializat și a fost organizată o masă festivă, iar  bunicii noştri au primit mesaje de felicitare de ziua lor.

  „Suntem ca o familie. Cei peste 80 de rezidenţi în cămin sunt ca şi părinţii ori bunicii noştri. Bătrânii devin mai comunicativi când sunt ajutaţi şi simt compasiunea semenilor, din jurul lor”, a ţinut săne transmita coordonatoarea centrului

Socializarea şi petrecerea timpului liber cu scopul satisfacerii nevoilor afective, de recunoaştere socială, de manifestare a experienţei de viaţă, de a interacţiona sau de a stabili relaţii sociale, poate face minuni în cazul vârstnicilor. Pentru a aduce un plus de bucurie în inimile rezidenților Căminului de Seniori dn Lupeni, membrii Caravanei Culturii și reprezentanții Clubului de Presă Valea Jiului le-au oferit clipe de neuitat, un regal de muzică și de poezie, ai căror protagoniști au fost personalități ale culturii naționale.

Iar poveştile lor de viaţă de aici sunt adevărate enciclopedii, de unde se pot trage uşor multe învăţăminte. Pe mulţi i-am revăzut, alţii au plecat într-o lume mai bună.

„Numai eu ştiu prin ce am trecut în viaţa mea. Vremea a făcut ca cei patru copii să plece în lume şi am fost adusă aici, la căminul din Lupeni. Şi cu ajutorul celor de aici, într-o săptămână m-am pus pe picioare. Încet, încet, am început să merg ca cei mici, şi, iată că, acum merg fără să fiu sprijinită. Nu credeţi că asta este o minune de la Dumnezeu? Mă simt foarte bine aici, iar fetele care îngrijesc de mine sunt ca şi copiii mei”, a ţinut să-mi declare una dintre rezidente, bunica Emilia, care a dorit cu ardoare să devină rezidentă în cadrul acestui cămin, un model și un exemplu de bună practică, un model de instituție rezidențială de ocrotire socială.

Pline de învăţătură au fost şi cuvintele mătuşii  Elena care a declarat „Tinerii din ziua de astăzi trebuie să aibă frică de Dumnezeu. Şi oriunde s-ar duce să pornească la drum cu Maica Domnului şi cu sfinţii îngeri şi să se roage lor. Când dau de necaz să postească, să-şi aleagă un sfânt ocrotitor căruia să se roage şi să-şi aleagă un duhovnic. Să cerceteze sfintele mănăstiri şi să facă nunţi creştineşti, să lase banii că nu le folosesc la nimic. Şi, în primul rând, să facă fapte bune”.

Poate că tânăra generaţie ar avea ce să înveţe de la aceşti bunici ai noştri, care trebuie respectaţi aşa cum se cuvine. Orice ajutor este binevenit pentru aceste suflete. Simplul fapt că stai de vorbă cu ei, le deschizi porţile sufletului. Acest lucru îţi va da satisfacţia, mai târziu, că ai adus un zâmbet şi bucurie în inima semenului tău. Iar porţile căminului sunt larg deschise pentru cei care vor să facă astfel de fapte bune. Se cuvine ca bunul Dumnezeu să ocrotească şi să-i binecuvânteze pe toţi cei din acest aşezământ, cât şi pe aceia care îşi dau concursul pentru bunăstarea lui. Ceea ce am redat mai sus face parte din comoara pe care o avem lângă noi şi care, trebuie preţuită.

Oare, când vom ajunge la bătrâneţe, vom fi şi noi asemenea lor?

Angella Dumitraşcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: