Îmi este dor de vremurile trecute…

       Am devenit SCLAVII tehnologiei…… ai telefoanelor mobile… jocurilor, unde este multă violență, umilință, posesivitate, ură, este „călcată” în picioare, demnitatea umană… oare, unde e familia de altădată??? când eram cu toții uniți, luptam pentru bunăstarea ei, urmam exemple pozitive din societate, modele de succes…

Ne adunam cu toții la masă, socializam între noi, era iubire și armonie…respect… acum,  se despart familii, se fac promisiuni deșarte, altii sunt înșelați în relații pasagere, alții își caută jumătatea și fericirea, când pot să o găseasca lângă el, de parcă au „orbul găinilor” alții se îndrăgostesc și-și așteaptă „iubirea”, care nu mai vine, alții sunt păgubiti rău, de bani… pentru naivitatea ăi credulitatea lor, în relașiile pasagere…
Am devenit individualiști, reci, partea materială primează, invidia, gelozia…
unde mai sunt: respectul reciproc, fidelitatea, onestitatea, dragostea și iubirea într – o relație sau într – o familie??? … toate devin… vise… și țin de psihologia individului, de stima de sine… e-ul fiecaruia… de orgoliul și ambiția, de multe ori, greșite ale individului, care caută să se răzbune pe alții, pentru eșecurile lui din trecut, de care se „rupe” greu… dar,… dureros… cu răni, ce rămân veșnice…care dor… dor…
Familia și societatea se degradează continuu… am devenit.. sclavii tehnologiei… rețelelor de socializare…
IL mai avem doar pe DUMNEZEU care, încă NE tolerează păcatele, ne iartă, ne îndrumă pașii, pe MAICA DOMNULUI și pe ISUS, ce ne ascultă rugile, atunci când dăm de greu… bine ca ne – a mai ramas: CREDINȚA !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: