PREMIANȚII FĂRĂ PREMII – ediția 145

           Într-o vreme, în care  sportul hunedorean se scria cu… litere mari, în care nici fotbalul nu murea, nici atletismul, nici alpinismul,  nici rugby-ulul,  mai ființau pe aici și echipe de baschet, de volei. Și se încerca o înviorare a handbalului feminin. Care se şi producea la Constructorul Hunedoara. Unde, pe atunci tânărul antrenor Ion Mătăsaru chiar construise și ridicase o echipă de tinere hunedorence cu aspirații la promovarea în primul eșalon. Se numărau între acesta: Melania Sânterjudean, Elena Hosu, Sofia Niciofschi, Georgeta Bărbulescu, Felicia Petrescu – căpitanul echipei,  Rodica Coșerin, Floarea Coșerin, Lucia Balog și altele.

De aici începe marea aventură a antrenorului Ion Mătăsaru. Doctorul Ioachim Oană l-a oprit pe Mătăsaru  la Deva, după ce s-a retras de la Oradea, unde plecase pe promisiuni mari că i se vor crea condiții să promoveze cu o formație locală în primul eșalon valoric, care doctor Oană a fost un extraordinar pasionat şi animator al handbalului feminin şi a pus bazele viitoarei echipe europene, chiar la… locul său de muncă, la Baia Sărată.

De la Sănătatea Deva la REMIN-Universitatea Deva s-au scurs ani grei de muncă, de aspiraţii, de pasiuni, sacrificii personale ale multor oameni, mai la vedere sau mai anonimi. Dar marea performanţă a handbalului la poalele Cetăţii a început o dată cu preluarea conducerii administrative de către omul de afaceri Nelu Ardeleanu. Fost fotbalist, pasionat de fotbal, dar a ascultat sfaturi bune şi handbalul nu i-a mâncat banii degeaba. Cum ar fi făcut-o fotbalul, cu care, oricum, nu ar fi ajuns în Europa, ba chiar la vârful ei. După o vreme, de echipă s-a apropiat şi Sigismund Duma, rectorul Universităţii Ecologice, care, după un consacrat model clujean, a deschis o ofertă instructiv-educativă şi intelectual-profesională de atragere a sportivelor la noul club ce asalta vârfuri ambiţioase. În club activau oameni  de mare condiţie şi probitate, precum inginerii Ioan Trosan,  Gheorghe Crişan și alții care asigurau locuri de muncă, salarii, locuinţe, pentru ca sportive valoroase din ţară să joace la Deva, pentru că nu toate jucătoarele erau… Simona Bozan, supravieţuitoare, pe-atunci, de pe vremea când antrenor la „Sănătatea” Deva  nu venise încă Mătăsaru. Apropo de antrenori. Pe aici au trecut aproape toţi antrenorii de primă reputaţie: Marcel Şerban, Dinu Cojocaru, Cornel Bădulescu şi alţii. Unul singur a rămas… mijloc  fix: Ion Mătăsaru. Mantaua de vreme rea. La toate poticnirile și părăsirile, Mătăsaru  continua să spere, să muncească, să se zbată și să se  bată cu potrivnicii, de invidie sau nepricepere, ai echipei pe care el o ridicase până-n Europa.  După o dublă cu Rapid Bucureşti, în semifinala Challenge Cup, sub conducerea lui Cornel Bădulescu echipa deveană a reuşit, în sfârşit, după cinci tentative, să ajungă într-o finală europeană! Cu Melinda Toth, exponentul de speranţă, dăruire, abnegaţie, sacrificiu și 9 ani de convingere că va ajunge să joace în Europa! Alături de colegele sale Avădanii, Năniţă, Toncean, Bidirel, Zavragiu, Picu, Pătru, Bozan, Elisei… Ultima va ajunge, peste ani, cea mai bună jucătoare din Europa, şi portărița Ileana Bistriceanu, care, probabil, a făcut cel mai mare meci a făcut în semifinala cu Rapid.

Toate astea se leagă și fac o onorantă carte de vizită antrenorului Ion Mătăsaru!

Pentru exemplul său de dăruire, pentru modul în care a ales să fie alături de handbalul devean, vă propunem să ne întâlnim cu el și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce este și ceea ce a făcut. Sâmbătă, 22 Septembrie 2018, ora 11.00, Ion Mătăsaru vine să-l întâlnim în Piața Victoriei, din Centrul Devei. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi, oficial, printr-o diplomă, un buchet de flori, o strângere de mână și semnătura recunoștinței voastre.

Despre proiectul „Premianții fără premii”

E vremea să facem ceva.

A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.

Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi.

Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.

Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.

 

DEVA, 17 SEPTEMBRIE 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: