Tradiţii şi obiceiuri de Dragobete

Dragobete este celebrat în special la sat, acolo unde tradiţiile vechi de când lumea au rămas nealterate de trendurile Occidentului. Deşi este considerat un echivalent al lui Cupidon sau al lui Eros, zei ai dragostei, Dragobete era, la origine, un „naş cosmic” ce oficia, în fiecare început de primăvară, nunta tuturor animalelor, o zi a constituirii perechilor atât pentru oameni, cât şi pentru animale şi păsări şi-a reînvierii dragostei. Etnologii asociază Dragobetele cu un personaj din mitologia populară românească: „Zeu tânăr al Pantheonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă, patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. Totodată, Dragobete este considerat, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicţionar”, „fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”. Dicţionarul menţionează (în plan secund) că Dragobete este şi o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume”. Conform credinţelor populare, Dragobete îi ajuta pe gospodari să aibă un an îmbelşugat, iar cine celebrează această sărbătoare va fi ferit tot anul de boli. Pe 24 februarie, nu se sacrifică nici un animal şi nici o pasăre pentru că, altfel, s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

Fetele îndrăgostite strângeau de cu seară ultimele rămăşiţe de zăpadă, iar apa topită era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. În noaptea de Dragobete, fetele nemăritate dormeau cu „Floarea iubirii” (n.r. – o plantă cu frunze în formă de lance şi flori roz-purpurii, care creştea în locuri înalte) sub pernă şi dacă îl visau pe cel de care erau îndrăgostite, era semn ca se vor mărita cu aleşii inimii lor. Nimeni nu are voie să muncească în gospodărie de ziua lui Dragobete, nu se coase, nu se mătură prin casă şi nu se lucrează la câmp. Se credea că cel ce va încălca acest precept va ciripi precum păsările, nu va mai avea glas omenesc şi nici spor în casă. Fetele tinere, curioase să-şi întâlnească ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobete le va ajuta să-l găsească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: