Premianţii fără premii – ediţia 136

            Campania „Premianţii fără premii” continuă şi vă propune ca în fiecare săptămână să oferim fiecare dintre noi timp drept premiu pentru un om pe care îl admirăm şi îl respectăm. Acesta este modul în care încercăm să spunem tuturor că noi ştim să ne preţuim valorile, dar mai ales că ne deprindem cu căutarea trăsăturilor pozitive ale semenilor noştri. Într-o lume tot mai măcinată de tensiuni şi conflicte, la Deva oamenii ies săptămânal în stradă pentru a spune „Mulţumesc!” celor merituoşi. Pentru sâmbăta aceasta, credem noi, avem parte de un alt invitat special, care a acceptat să vină la întâlnirea noastră. Este vorba despre Nicu Covaci, cel care a trecut dincolo de cultura naţională, devenind, în timp, un element al culturii universale.

            Nicu Covaci este compozitor, cântăreţ, chitarist, pictor şi grafician român, cunoscut ca fondator şi lider al formaţiei Phoenix. A crescut fără tată până în jurul vârstei de 11 ani, tatăl lui fiind deţinut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră timp de vreo 10 ani. În toată această perioadă a fost crescut de mama sa, Tamara, o croitoreasă nevoită să muncească mult pentru a-şi creşte copilul cum a ştiut ea mai bine. A început de mic copil să ia lecţii particulare de pian, acordeon şi limbă franceză, germană şi engleză. Mai târziu, după ce a învăţat singur să cânte la muzicuţă, a luat şi lecţii de chitară. A urmat secţia germană a şcolii primare, secţia română a şcolii generale, liceul de arte plastice şi Institutul de Arte Plastice din Timişoara.

Anul acesta a împlinit 71 de ani de viaţă şi a sărbătorit 55 de ani de la înfiinţarea trupei Phoenix, care a fost şi continua să rămână un nume de referinţă pe scena muzicală românească, dar şi internaţională. În octombrie 1976 a reuşit să fugă de sub nasul Securităţii comuniste în occident, dar nu singur, ci împreună cu toată formaţia pe care o înfiinţase. Efectele acestui gest nu s-au lăsat aşteptate, mama sa a avut foarte mult de suferit.

Este limpede că oricât ne-am strădui, nu am putea cuprinde într-un comunicat de presă întreaga personalitate a lui Nicu Covaci. Am scris aceste rânduri doar pentru a fi punctul de plecare pentru reamintiri, în cazul celor mai maturi dintre noi, sau pentru o documentare individuală, în cazul celor mai tineri dintre noi. Când îi spui numele, te gândeşti imediat la istoria muzicii româneşti, la cultura universală şi la tenacitatea de a rămâne devotat valorilor în spiritul cărora ai fost crescut.

Pentru modul în care a contribuit la cultura românească, pentru modul în care a sprijinit poziţionarea acesteia în cadrul culturii universal, vă invităm să ne întâlnim cu acest artist inimos şi să-i spunem, aşa cum lui îi place să spună, că nu a fost totul în zadar. Sâmbătă, 19 Mai 2018, ora 11.00, Nicu COVACI vine să-l întâlnim. Aveţi ocazia să-l priviţi în ochi, să-i spuneţi o vorbă caldă şi să fiţi parte dintre cei care îi vor mulţumi oficial printr-o diplomă şi un buchet de flori, venind în Piaţa Victoriei, din Centrul Devei.

            Despre proiectul „Premianţii fără premii”

            E vremea să facem ceva.

            A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.

Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viaţa mai frumoasă prin munca lor. Artişti, inventatori, meşteşugari şi alţii care ne arată că frumosul şi utilul sunt aici, lângă noi.

Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.

            Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: