Premianţii fără premii – ediţia 134

            Ideea campaniei „Premianţii fără premii” este de a spune oamenilor pe  care-i întâlnim în fiecare sâmbătă că eforturile lor sunt zărite de noi, beneficiarii muncii lor. În încercarea de a spune celor merituoşi că ne regăsim în strădaniile pe care le depun, vă invităm să cunoaştem împreună şi recunoaştem un alt om remarcabil. Este vorba despre un medic din Valea Jiului care a refuzat oferte de lucru de la spitale de renume pentru a-şi trata conaţionalii. Nu l-au atras salariile consistente,   pentru el au fost mai importanţi românii lui. Vă invităm sâmbătă să aflăm povestea medicului Cristian Remus Hârsan.

Cristian Remus Hârşan este un medic român, cu o poveste remarcabilă, care de curând a trebuit să o ia de la zero. Ani de zile a privit moartea în ochi, a învăţat şi s-a specializat în medicină de urgenţă în cele mai grele teatre de război, dar România l-a „tras” înapoi. Şi, pentru că în sistemul sanitar românesc specializările lui nu aveau valoare profesională, a trebuit să înveţe, să strângă din dinţi şi să o ia de la capăt.

Cristian Remus Hârşan este din Vulcan, dar mai bine de doi ani a trăit în teatrele de război din Irak,  Afganistan şi Kurdistan pe care le-a considerat oportunităţi excelente de a practica medicina de urgenţă şi de a se perfecţiona în acest domeniu. Era conştient că în ţară nu are cum să capete o experienţă consistentă, mai ales că era singurul doctor la peste 2.000 de oameni.

Hârşan este medic generalist, înregistrat cu drept deplin de practică în Anglia, Irlanda, Scoţia, Ţara Galilor, Australia, Africa de Sud, recunoscut de armatele Statelor Unite şi Marii Britanii şi face parte din Colegiul Medicilor din Marea Britanie. Acolo, la mii de kilometri depărtare, era într-o permanenţă luptă cu secundele. Treaba lor era, în principal, să stabilizeze pacienţii care erau răniţi, împuşcaţi sau sufereau alte traume pentru a fi transportaţi pentru investigaţii de specialitate în bazele din Kandahar, unde existau RMN-uri, CT-uri, aparatură de chirurgie.

A decis, la un moment dat, că a stat destul printre străini, mai ales că sufletul îi era măcinat de dorul de ţară, de familie, şi a decis să se întoarcă acasă. Asta deşi în Afganistan salariul său din partea Armatei Statelor Unite era cuprins între 8.000 şi 10.000 de dolari, dar – spune el – banii nu sunt totul. Dorul de casă, de cei dragi, te macină, mai ales de sărbători, aşa că a lăsat în urmă confortul material ca să profeseze la el în ţară, în Valea Jiului.

A aflat însă pe pielea lui că ceea ce este valabil oricunde în lume, în România nu are valoare. Practic, experienţa lui profesională, calificările, erau nule în sistemul nostru sanitar. În cele din urmă a reuşit, după nenumărate încercări, să se angajeze la Spitalul din Vulcan ca medic cu competenţe limitate – adică pe orice reţetă sau act medical era nevoie de parafa unui medic cu drept de practică în România. Dar, după doar câteva luni, a fugit mâncând pământul încercând să găsească un mediu apropiat de normal în care să profeseze medicina. N-a plecat departe, ci doar până la Spitalul Municipal Lupeni, unde a fost primit cu braţele deschise. Nu a putut profesa până nu s-a specializat şi în România. Acum este medic la Lupeni. A ales o specializare care să îl ţină permanent „în priză”, pentru că nu poate trăi decât la intensitate maximă.

Oricât de atenţi am fi, nu putem să redăm exact întreava viaţă a acestui medic. Vă invităm ca, pentru exemplul său de curaj, profesionalism şi dăruire, pentru modul în care a ales să apere viaţa, ră reprezinte ţara, să ne întâlnim cu acest om şi să-i spunem că-i mulţumim pentru munca sa. Sâmbătă, 05 Mai 2018, ora 11.00, medical Cristian Remus Hârşan vine să-l întâlnim. Aveţi ocazia să-l priviţi în ochi, să-i spuneţi o vorbă caldă şi să fiţi parte dintre cei care îi vor mulţumi oficial printr-o diplomă şi un buchet de flori, venind în Piaţa Victoriei, din Centrul Devei.

           Despre proiectul „Premianţii fără premii”

E vremea să facem ceva.

A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viaţa mai frumoasă prin munca lor. Artişti, inventatori, meşteşugari şi alţii care ne arată că frumosul şi utilul sunt aici, lângă noi. Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.

Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: